Arhiva May 2014
Nu-mi amintesc exact cand si unde am mancat pentru prima data caracatita. Im amintesc doar ca a fost foarte bine gatita si ca mi-a placut foarte mult, motiv pentru care dupa aceea mi-am comandat caracatita aproape de fiecare data cand am gasit-o in meniul restaurantelor din tarile mediteraneene. Nu o gatisem insa niciodata. Asa ca in momentul in care vazut-o la raionul de peste din Metro… a fost dragoste la prima vedere, am simtit fluturi in stomac, m-au napadit amintirile aventurilor gastro-enologico-estivale consumate seara pe faleza vreunei insule grecesti, mirosul de mare, sunetul valurilor care se sparg de tarm… n-am mai rezistat si fara sa stau pe ganduri, am luat-o acasa. Pe toata. Cu toate cele 8 tentacule si cele 2,5 kg ale ei, that is.
Citeşte mai departe →
Treaba asta se intampla in urma cu vreo luna in Aeroportul din Memmingen, Germania. Ma intorceam din #Auskia, alaturi de o gasca de bloggeri romani care s-au dus in Tirol sa schieze timp de 6 zile, pana nu i-au mai tinut genunchii. Si chiar si asa tot n-au ajuns sa coboare pe toate partiile de ski existente. Asadar, eram la aeroport, trecusem de check-in si pentru ca nu imi cheltuisem toti banii de buzunar pe vinurile austriece obtinute din Grüner Veltliner, Zweigelt si Blaufränkisch si nici pe bere nefiltrata, m-am oprit in magazinul duty-free al aeroportului sa inspectez raftul cu vinuri nemtesti. Oferta era una destul de tentanta asa ca dupa ce cateva etichete “dulci” de la celebrul Dr. Loosen mi-au facut cu ochiul, intr-un final am pus mana pe un Riesling din 2012, de la Weingut Robert Weil.
Citeşte mai departe →
Sambata dimineata. S-a intamplat ca te-ai trezit mai devreme. Ea inca mai leneveste in pat si se bucura ca cel putin azi nu trebuie sa se trezeasca sa puna de o cafea in timp ce tu faci dus si iti razi / tunzi barba. Asa ca du-te tiptil in bucatarie si pune in frigider o sticla de spumant. Cava, Prosecco, Champagne, ce-ai la indemana. Daca n-ai un bubbly prin casa (big mistake my friend!) da o fuga pana jos la vreun Mega Image (sau ce alimentara ai prin cartier) si cumpara unul. Pana iti pui Conversii si-ti iei hanoracul fa-ti lista de cumparaturi. Cum care cumparaturi? N-am stabilit ca pregatesti tu micul dejun azi? Si nu ma refer aici la “cereale cu lapte”. Hai, alege una dintre variantele de omleta de la Adi Hadean si intoarce-te cu tot ce-ti trebuie inainte ca ea sa se trezeasca.
Citeşte mai departe →
Dintre degustarile de vinuri organizate la Enoteca Millesime in acest an, cea despre care va voi povesti in cele ce urmeaza a fost una dintre cele mai reusite. Si nu e vorba aici doar despre vinuri, care sa nu ma intelegeti gresit au fost remarcabile. Ci in mod special de atmosfera extrem de joviala care s-a creat in timpul degustarii, intre membri clubului Millesime… Iar dezbaterile s-au prelungit pana tarziu in noapte. Desigur, totul a inceput de la vinurile propuse de societatea Fravins, care printre altele importa vinuri din Sudul Frantei.
Citeşte mai departe →
In minivacanta de #1mai n-am fost in Vama, n-am facut mici pe gratar la “iarba verde” si nici nu mi-am stamparat setea cu vreo 10 beri. Oricat de mult as tine la toata povestea asta cu “pastrarea traditiilor”, exista cateva obiceiuri “incetatenite” pe care nu le (mai) practic. Sau pe care vreau sa le fac “my way”. In special cele legate de 1 mai. Asa ca anul asta n-am plecat din oras, am facut biban de mare cu lamaie si masline la grill si am deschis vreo 6 sticle de vin. Toate astea alaturi de o gasca de oameni faini, food & wine lovers, cu care impartasesc aceeasi “pofta de viata si vita-de-vie”. Ce-am facut noi impreuna s-a numit Soul Kitchen #1.
Citeşte mai departe →
Cand pe eticheta scrie Barolo, ar trebui sa stii deja la ce sa te astepti. Altminteri, afla ca e produs 100% din soiul de struguri Nebiolo in arealul cu acelasi nume (Barolo) din regiunea Piemonte, castigandu-si in timp reputatia de a se numara printre cele mai apreciate vinuri ale Italiei. Si de ce sa nu pulsez, ale lumii. Asadar, n-o s-o dai in bara cand deschizi o sticla de Barolo. Mai ales daca ai ceva musafiri la cina. Si ghici ce, s-ar putea chiar sa le placa.
Citeşte mai departe →
Partea proasta cu Chardonnay-urile maturate in butoaie de stejar e ca sunt consumate cand sunt inca destul de tinere. Nimeni nu are rabdare sa le tina indeajuns de mult la sticla. Nici producatorii inainte de a le scoate pe piata, nici consumatorii dupa ce le cumpara. Si e pacat, pentru ca in timp aromele acelea puternice se transforma intr-un buchet mai putin intens insa mult mai complex. Cu exemplarul de fata, Chardonnay Terra Romana 2012 de la SERVE am avut ceva rabdare, insa oricum nu indeajuns de multa (n-a trecut mai mult de 1 an de cand il am) incat sa pot vorbi de un buchet de maturare la sticla. In schimb, cuvantul care cred ca caracterizeaza cel mai bine acest vin e echilibrul.
Citeşte mai departe →
