Arhiva April 2014
Nu e usor sa faci un Viognier bun. Vorbesc serios. Alaturi de Trebbiano, e soiul de struguri albi cu cel mai ridicat nivel al polifenolilor. OK, s-ar putea ca lucrul asta sa nu spuna foarte multe pentru multi dintre voi. Ca sa simplific lucrurile, compusii polifenolici pot fi responsabili de notele usor astringente si amarui din gust. Care nu sunt chiar placute. Asa ca pentru a evita astfel de rezultate, strugurii se zdrobesc incet (cel mai adesea fara a se realiza desciorchinarea) pentru a nu avea un contact de lunga durata al mustului cu pielitele. Sau cel putin majoritatea producatorilor de vin din Condrieu (apelatiune situata pe Valea Ronului, cunoscuta pentru vinurile obtinute 100% din Viognier) asa procedeaza. Desigur mai sunt si alte procedee ce sunt adoptate in vinificarea Vioginierului dar, sper ca ati inteles ideea: nu e usor sa faci un Viognier bun. Mai ales in conditiile in care strugurii provin din plantatii tinere. Asa ca sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau cand spun ca Lorena Deaconu, vinificator la Cramele Halewood a incercat sa realizeze imposibilul cu acest Viognier Rhea 2011.
Citeşte mai departe →
Daca pentru colegii mei din grupul de bloggeri #Auskia, cele 6 zile de schiat pe partiile interminabile din Tirol i-au epuizat fizic, o parte dintre ei renuntand sa-si mai puna in picioare clapariii in cea de-a saptea zi de cantonament, pentru mine care invatasem de schiez de doar 2 zile, de abia acum incepuse sa devina interesant. Mi-am petrecut ultima zi de schiat din aceasta “iarna tiroleza” (care dureaza din octombrie si pana in mai) pe partia Shlick 2000 din valea Stubai, reusind dupa cateva ore de “antrenament” sa cobor singur o partie albastra. M-a insotit noul meu instructorul, un tip extrem de jovial, aflat la a doua tinerete, pe nume Heinz. Cu care, printre altele am avut un dialog cat se poate de interesant despre vinurile si regiunile viticole din Austria.
Citeşte mai departe →
Uitasem sa va spun ca in dup-amiaza celei de-a cincea zile petrecute in Tirol, alaturi de echipa de bloggeri #Auskia, ne-am schimbat locatia centrului de transmisii. Pentru urmatoarele doua zile urma sa abuzam de bunavointa, sauna si internetul celor de la Hotel Bergkranz din Mieders. Nu ne-ajunsese valea Otztal, doream sa testam partiile, restaurantele si nervii instructorilor de ski din valea Stubai. Ca d-asta ne-am facut bloggeri.
Citeşte mai departe →
Dupa ce timp de trei zile ii urmarisem pe colegii mei din grupul #Auskia cum coborau partiile albastre, rosii sau negre pe schiuri si pe placa, ajuns in cea de-a cincea zi petrecuta in Tirol nu am mai rezistat: mi-am pus claparii in picioare, am luat o pereche de schiuri in spate si alaturi de Richie, instructorul meu, am urcat pana la cota +2284 m (Giggijoch) unde am luat primele lectii de schi.
Citeşte mai departe →
Cer senin, soare arzator, zapada proaspata pe partie. Asa a inceput a patra zi din tabara de bloggeri #Auskia, cantonata pentru cateva zile in Sölden (Tirol). Pentru ca de abia in ziua urmatoare urma sa incep cursurile de ski, am avut un program separat fata de restul grupului. Asa ca am luat telegondola si am urcat pana la cota +3048 m (varful Gaislachkogl) pentru a-mi completa micul dejun…
Citeşte mai departe →
A treia zi de cantonament in Tirol cu echipa de super bloggeri fantastici #Auskia a debutat la inaltime. Mai exact la cota +3082 m, pe varful Wurmkogl, in conditii extreme de ninsoare si ceata. Panorama de 360 de grade a restaurantului Mountain Star, care ar fi trebuit sa imi incante privirea in timp ce imi savuram espresso-ul matinal, era de fapt un amplu fundal alb. Caruia am incercat sa-i adaug o pata de culoare cu un Aperol Spritz.
Citeşte mai departe →
Nu stiu altii cum sunt, dar de doua zile de cand sunt in Austria cu oamenii din gasca #Auskia parca-mi amintesc tot mai multe din cuvintele invatate la cursul de germana de anul trecut. Totul a inceput la micul dejun (Frühstück): paine (Brot), branza (Käse), sunca (Speck), unt (Butter), ou (Ei), apa (Wasser), lapte (Milch), […]
Citeşte mai departe →
