Nu-mi amintesc exact cand si unde am mancat pentru prima data caracatita. Im amintesc doar ca a fost foarte bine gatita si ca mi-a placut foarte mult, motiv pentru care dupa aceea mi-am comandat caracatita aproape de fiecare data cand am gasit-o in meniul restaurantelor din tarile mediteraneene. Nu o gatisem insa niciodata. Asa ca in momentul in care vazut-o la raionul de peste din Metro… a fost dragoste la prima vedere, am simtit fluturi in stomac, m-au napadit amintirile aventurilor gastro-enologico-estivale consumate seara pe faleza vreunei insule grecesti, mirosul de mare, sunetul valurilor care se sparg de tarm… n-am mai rezistat si fara sa stau pe ganduri, am luat-o acasa. Pe toata. Cu toate cele 8 tentacule si cele 2,5 kg ale ei, that is.
Oh boy, I was excited! Finally, meeting the Octopussy! Asadar, dupa o documentare temeinica in care youtube si cartile culinare din biblioteca au avut un rol important, ne-am pus pe treaba. Warning! Fiti foarte atenti la perioada de gatire, alfel, s-ar putea sa va treziti in farfurie cu un tentacul aratos, cu ventuzele la vedere, dar care e la fel de gustos precum o talpa de pantofi. So, here we go!
Caracatita, asa intreaga cum am luat-o, am scufundat-o de trei ori in apa clocotinda, pentru a nu „soca” prea tare carnea, dupa care am lasat-o la fiert 5 minute. In apa am pus boabe de piper, o lamaie taiata in sferturi, foi de dafin si niste catei de usturoi. Dupa cele 5 minute in clocot am scos animalul marin pe planseta, i-am separat capul de corp (it will not come back as a wight, in the next season of Game of Thrones, that’s for sure!) si am indepartat partea de mijloc, cu ochii, care nu se consuma. Capul era deja curatat si sacul de cerneala indepartat, astfel ca am avut o grija in minus. Phew!
Dupa ce au ramas doar picioarele trebuie indepartat ciocul din mijloc, precum si tesutul cartilaginos care il inconjoara. Pentru a portiona caracatita puteti taia ca dintr-un tort picioarele, astfel incat sa fie cat de cat parti egale. Pentru ca pentru noi era prea mult sa consumam deoadata toata caracatita (desi unii membri ai familiei m-au asigura ca asta nu ar fi o problema), am impratit-o in patru, trei parti fiind depozitate la congelator (oricum, nu pentru foarte mult timp). Trebuie sa retineti ca se strange destul de mult dupa ce a fost gatita.
Pentru ca era prima data cand gateam caracatita, am ales sa facem o reteta din cartea Cu Jamie in Italia a lui Jamie Oliver, extrem de simpla intitutala caracatica frageda (polpo semplice). Se incinge intr-o tigaie ulei de masline, se calesc cozile de patrunjel, coaja de lamaie si usturoi, dupa care se pune caracatita. Se lasa sa fiarba inabusit, la foc mic, 5-10 minute… sau daca n-ati fost atenti si n-ati scos-o cand trebuie, o vei gati nu mai putin de 45 de minute… Daca nu vreti sa pierdeti timpul aiurea, cineva trebuie sa stea de 6 si inarmat cu o furculita sa verifice starea caracatitei (daca furculita patrunde in carne e ok!).
… si gata! Am servit-o cu o salata din rosii si salata verde + niste felii de paine prajita.
Alaturi am potrivit un pahar de Riesling 2012, produs de Weingut Robert Weil, la mama lui acasa in Rheingau, adica in Germania.
