Dupa degustarea comparativa de Negru de Dragasani de la inceputul anului, in cadrul careia am vazut cum Iustin Urucu, Oliver Bauer, Ghislain Moritz si Fiorenzo Rista au declinat in diferite stiluri de vinificare acest soi de strugure, mi-am dorit sa vad care este potentialul de maturare, pastrare si evolutie in timp a vinurilor produse din Negru de Dragasani. Si cum altfel daca nu organizand o degustare verticala. N-am avut cum sa dau de 2004, 2006 si nici de 2008, dar intr-un final tot am reusit sa pun la cap 5 ani consecutivi de Negru de Dragasani de la Stirbey: din 2009 pana in 2013.
Primul “vintage” al etichetei Negru de Dragasani Prince Stirbey a fost anul 2004, fiind la vremea aceea primul si singurul Negru de Dragasani “premium”. Via de Negru de Dragani din plantatia celor de la Stirbey are 14 ani, fiind plantata in 2002 si ocupa o suprafata de aprox 1.5 ha. In mod uzual Negru de Dragasani Prince Stirbey este un vin maturat în butoaie de stejar de 300 de litri pentru cel putin un an – de regula 14 luni. O data cu recolta lui 2013 a aparut o noua abordare a vinificarii (mai proaspata, fara maturare in butoaie mici de stejar). Astfel, varianta consacrata, cu maturare in barrique va purta incepand cu recolta 2011, titulatura “Rezerva“, iar varianta noua se va numi simplu Negru de Dragasani Prince Stirbey.
Vinurile au fost aerisite in decantor pentru mai bine de 2 ore, fiind servite simultan (sub forma unui “flight tasting”), pentru a putea fi evaluate comparativ.
Negru de Dragasani Prince Stirbey 2009, 14.8% – 3800 sticle
Un an foarte cald, cu seceta relativ severa in timpul verii, dar totusi cu ploi la momentul potrivit, urmata de o toamna moderata, ce a condus la o coacere foarte buna a strugurilor. Nas cu note ceva mai intense de lemn ars, cafea, fructe rosii coapte si supra-coapte. Gust cu corp plin, catifelat, rotund, jammy, aciditate usor sub-medie si alcool destul de ridicat.
Negru de Dragasani Prince Stirbey 2010, 13.5% – 10400 sticle
Un an mai ploios, mai racoros, considerat de catre Oliver Bauer cel mai bun an de recolta de pana acum. Datorita ploilor a fost un an cu foarte multa munca, pentru a feri via de boli (mana si putregai). Un an cu un cules foarte tarziu, cu 3-4 saptamani dupa perioada normala de culegere (mijlocul lui septembrie), cu acumulare treptata si moderata de zaharuri si cu un nivel al aciditatii foarte bun. Nas complex, cu note florale, fruct proaspat (arome de fructe rosii proaspete), completate de atingeri fine de condiment. Gust cu aciditate buna, taninuri delicate, corp mediu, per ansamblu un vin armonios, elegant.
Negru de Dragasani Prince Stirbey 2011 Rezerva, 14.5% – 10400 sticle
Un an normal, ceva mai cald (insa fara seceta), similar cu 2008. Nas cu note de cafea si cacao dublate de arome de fructe rosii coapte, gustul echilibrat, cu corp mediu spre plin e sustinut de o aciditate buna si de taninuri usor slefuite.
Negru de Dragasani Prince Stirbey 2012 Rezerva, 15.5% – 5900 sticle
2012 a fost un foarte cald, in care perioada de seceta s-a prelungit si in cursul toamnei. Un an cu acumulari foarte ridicate si rapide de zaharuri si cu scaderi bruste de aciditate. Nas cu fruct copt si cu o influenta a lemnnului inca destul de prezenta. Gust cu aciditate buna, taninuri masculine si alcool ridicat. E un vin aflat inca in faza de armonizare a elementelor, fiind cea mai recenta “Rezerva” aparuta pe piata.
Negru de Dragasani Prince Stirbey 2013, 14.5%
2013 a fost un foarte bun in opinia lui Oliver Bauer, similar cu 2010, dar nu cu atat de multe precipitatii si cu o perioada de recoltare mai scurta. Strugurii culesi au avut un echilibru foarte bun intre nivelul de zaharuri si aciditate. Nasul reductiv initial, se deschide trepat in arome de fructe rosii. Gust cu aciditate buna, taninuri marunte, over-all echilibrat, gustos, juicy.
2009 a fost de departe preferatul majoritatii, poate pentru ca inca ne plac mai mult vinurile cu corp si forta. Urmatorul in lista preferintelor a fost 2010, pentru complexitatea aromatica si eleganta in gust, podiumul fiind intregit de 2011 pentru echilibru gustativ si diversitatea aromatica.
Dupa cum am mai spus si cu alte ocazii, degustarile verticale de vinuri romanesti sunt degustari eveniment, pentru ca e destul de greu sa gasesti vinurile din anii mai vechi. Daca nu faci personal un efort sa le cumperi si sa le pastezi, cu greu mai dai pe undeva de vreo sticla de la inceputul anilor 2000. Majoritatea producatorilor nu sunt interesati sa tina o rezerva de cateva zeci-sute de sticle din fiecare an in care e produsa o eticheta, iar magazinele specialitate nu au de cele mai multe ori posibilitatea de a face stocuri. Din fericire, cei de la Stirbey au disponibile atat in crama cat si pe site-ul propriu anumite vinuri din anii trecuti (in categoria vinoteca sau vinuri de colectie) asa ca cel putin pentru a alinia o verticala de Negru de Dragasani lucrurile au mers relativ usor. De asemenea o mana de ajutor a venit si din partea celor de la vindor.ro.