Ma intalnisem cu “vinurile de masa” produse de Johann Brutler la Nachbil in martie 2013, in cadrul VinCE 2013 de la Budapesta. Apucasem sa le degust la stand, insa graba in care ma aflam incercand sa ajung la cine-mai-tine-minte-ce masterclass nu mi-a permis sa notez prea multe. Remarcasem si retinusem Feteasca Regala, insa si celelalte vinuri se prezentasera cel putin interesant. Speram sa le revad ceva mai in tihna, in cadrul unei degustari organizate la Enoteca Millesime din Oradea. Ceea ce s-a si intamplat in seara zilei de 5 aprilie.
Inainte de a trece in revista vinurile degustate, cateva cuvinte despre noile vinuri de la Nachbil. Dupa cum multi au observat o parte din aceste vinuri au trecuta pe eticheta inscriptia Vin de masa si nu Vin cu Indicatie Geografica Dealurile Crisanei – Ratesti, Beltiug ca pana acum. Si asta se intampla nu pentru ca strugurii ar proveni din alta parte decat din plantatiile detinute de familia Brutler, sau pentru ca vinul nu ar avea cel putin 10% alcool, o aciditate de cel putin 4.5g/l sau ar fi obtinut din alte soiuri de struguri decat cele admise in arealul viticol Dealurile Crisanei, dupa cum m-a incredintat co-proprietarul cramei Nachbil. E vorba de 2 vinuri de masa, obtinute din Feteasca Regala (etichetata sub numele KL, provenita de la denumirea soiului in maghiara – Kiraly Leanyka) si din Silvaner Verde (etichetat sub numele Versil). Ei bine, Johann Brutler a ales sa-si “declasifice” vinul pentru ca e convins ca brandul Nachbil a devenit o garantie a calitatii mai credibila pentru consumator decat clasificarea IG oferita de ONVPV in urma controalelor. E un act de curaj ce contine si un dram de nebunie pioniereasca. Dar asta e deja un lucru firesc pentru Johann Brutler.
Ar mai fi de adaugat ca viile sunt lucrate fara folosirea de pesticide si insecticide (se foloseste totusi zeama bordoleza sau piatra vanata), iar in realizarea tuturor vinurilor rosii si a unor vinuri albe se folosesc doar drojdii salbatice.
Degustarea a inceput cu Versil 2012, obtinut din Silvaner Verde – un soi vechi de struguri disparut din plantantiile cu vita-de-vie din Transilvania, dar ce se regaseste in mai multe podgorii din Austria si Germania, de unde a fost readus. Plantatia cu Silvaner Verde din Beltiug este o plantatie tanara, infiintata in urma cu cativa ani, iar Versil 2012 este primul vin obtinut din aceasta plantatie, cu un randament de doar 2 tone / hectar. Versil e unul dintre vinurile albe la care s-au folosit doar drojdii salbatice. Nas simplu cu note de flori de camp si fan proaspat cosit, dublat de un gust sustinut de aciditatea fructuoasa de mar verde si grapefruit, ce se termina intr-o nota usor amaruie pe final.
A urmat KL 2012, obtinut din Feteasca Regala – dintr-o plantatie cu o vechime de 40-50 de ani, vinul fiind fermentat de asemenea cu drojdii salbatice. Culoare alb-sidefat, cu tente galbui, cu nas foarte interesant “à la Sauvingnon Blanc” (adica flori de soc) si cu trimiteri spre fructe galbene bine coapte (corcoduse), cu gust construit in jurul unei aciditati placute, sprintare, citrice, cu un final elegant amarui. Pentru mine, a fost cel mai placut vinul alb al degustarii.
Trio Alb 2011 e un amestec de Feteasca Regala, Mustoasa de Maderat, Riesling Italian si Sauvignon Blanc, de o culoare galben-pai si cu arome de mere coapte, piersica, lamaie coapta si grapefruit cu gust placut, citric, cu o aciditate frumos echilibrata de restul zahar (5g/l).
S-a continuat cu un Sauvignong Blanc 2012, un vin cu o tipicitate foarte buna, cu arome foarte placute ce amintesc de flori de soc si miere de salcam, cu tente ierbale ceva mai retinute, gustul fiind unul echilibrat, cu corpolenta peste medie, cu aciditate fructuoasa si prospetime citrica pe final. Aproape la fel de fain ca Sauvignon Blanc-ul de la Liliac.
Rieslingul de Rhin 2010, aflat pe piata de ceva vreme, nu si-a dezamagit fanii, livrand aceleasi arome caracteristice: caise si piersici, miere si fagure la care s-au adaugat nelipsitele infiltratii de hidrocarburi. Gustul e unul cu o structura crocanta, dezvoltata pornind de la aciditatea citrica, in stare sa faca legea si sa taie fara mila in farfuria cu niste crapi grasi de pe Crisuri.
Primul vin rosu al degustarii a fost Trei gratii 2011, un cupaj de Pinot Noir (60%), Cabernet Sauvignon (20%) si Merlot (20%). Un vin al carui nas e dominat de arome de fructe rosii (cirese si visine), dar care are si ceva fructe negre in subsidiar. E un vin rosu, ceva mai subtire, cu aciditate ridicata, taninuri fine, usor condimentate, corpolenta sub medie si o usoara astringenta pe final. E genul de vin rosu care merge bine cu niste papricasuri de pui sau cu vreo tocanita de porc cu cartofi zdrobiti presarati cu paprika.
Cuvee Selection 2011 e un cupaj 50-50 din Cabernet Sauvignon si Merlot, care probabil a avut si ceva contact (nu foarte prelungit) cu lemnul, rezultatul fiind un vin suculent din care mi-ar placea sa beau in fiecare zi cel putin un pahar. Nasul e plin de arome de fructe negre coapte: coacaze negre, mure, afine plus ceva condimente, iar gustul e “zemos”, cu adicidate fructuoasa, cu taninuri moi si corpolenta medie. S-a deschis si a devenit din ce in ce mai placut pe masura ce s-a aerisit.
A urmat Pinot Noir 2008. Un vin pe care-l incercasem cu cateva zile inainte si care trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult atunci cand l-am degustat acasa decat in cadrul degustarii de la Enoteca Millesime. Nu stiu cat se va mai mentine in forma aceasta, personal cred ca nu va mai rezista foarte mult.
In pahare a mai aterizat un Riesling de Rhin 2012 – proba din tanc, care se anunta de pe acum unul dintre cele mai bune Rieslinguri de Rhin produse de familia Brutler.
Seara a fost incheiata de un Traminer 2012 – un vin demidulce, de desert, cu arome de liche si trandafiri, la care mi-ar fi placut sa intalnesc mai multa aciditate in gust pentru a lasa o nota proaspata si pentru a contrabalansa cele peste 25g/l de zahar rezidual.
