Familia Stoica se numara printre putinii proprietari de crame din Romania, pentru care am o oarecare admiratie si respect. Marturisesc ca la inceput am privit sceptic intrarea lor in randul proprietarilor de crame si plantatii cu vita-de-vie. O familie de avocati din Bucuresti care investeste cateva milioane de euro in restaurarea unui conac mostenit (Vila Dobrusa) si in constructia unei crame moderne (crama Avincis) la cateva sute de kilometri in Dragasani imi parea la prima vedere mai mult o afirmare a unui statut social. Insa dupa ce i-am intalnit de cateva ori, fie la degustari, fie in cadrul unor targuri de vin si i-am urmarit cum isi prezinta crama si vinurile, mi-am dat seama ca sotii Stoica se deosebesc de cei mai multi dintre proprietarii de crame din Romania printr-un detaliu semnificativ. Au o viziune pe termen lung asupra modului in care isi dezvolta afacerea. Sau cel putin mie impresia asta mi-au lasat-o.
Am avut ocazia de a-i reintalni pe sotii Stoica pe 23 mai, cand au revenit la Oradea pentru a-si prezenta noile vinuri in fata membrilor CCCV Enoteca Millesime. Deocamdata portofoliul de vinuri rosii al cramei Avincis nu e foarte generos, insa cel de vinuri albe a crescut simtitor fata de anul trecut. In total 7 vinuri au fost inscrise pe fisele de degustare.
Pentru ca e vorba de o crama din Dragasani, degustarea a inceput cu o Cramposie Selectionata din 2012. Un vin cu nas curat, de flori de castan si citrice, cu gust construit pe o aciditate bine sustinuta, de grapefruit roz, cu rotunjimi si final citric-amarui. E un vin interesant, cu o acidiate placuta si racoritoare, cu o latura aromatica discreta care se deschide treptat si pe care personal il vad ca fiind “motorul” gamei de vinuri albe. Daca ar fi cu 30% mai ieftin ar putea chiar sa si functioneze ca atare.
Au urmat comparativ, doua vinuri obtinute din Sauvignon Blanc. Primul, Sauvignon Blanc 2012 – provine din vii cu o varsta de 30 de ani. Nasul poarta amprenta semi-aromata a soiului (adica partea aia cu flori de soc si flori de camp), gustul e ceva mai asezat, aciditatea mai domoala, mai prietenoasa si per ansamblu un vin destul de echilibrat. Cel de-al doilea, pe numele sau Cuvee Petit 2011, provine din plantatii tinere, un sfert din asamblajul vinului petrecand 6 luni in barrique-uri de stejar. Nasul e mult mai intens si mai “frantuzesc” in exprimare (intepator la inceput, cu arome ierbal-vegetale, cu acea tenta minerala a Sauvignon Blanc-urilor frantuzesti pe care ori le iubesti, ori le urasti, insa nu iti raman indiferente), in timp ce gustul are o aciditate savuroasa, fructuoasa, de lime, care lasa pe palat, in post-gust, o impresie usor amaruie.
Prezentat in avampremiera, Cuvee Amelie 2012, e un cupaj de 70% Tamaioasa Romaneasca (din plantatii tinere) si 30% Muscat Ottonel (din plantatii vechi). Daca numele va duce mai degraba la personajul princiapal al filmului “Le fabuleux destin d’Amelie Poulain”, aflati ca de fapt vinul a fost botezat in cinstea bunicii d-nei Cristiana Stoica. Nasul e intens aromat, tipic soiurilor, cu ademenitoarele arome de boaba de strugure bine copt, pere busuioace si flori de tei. In gura, e plin, rotund, cu aciditate moderata, cu impresii dulcege (e demisec, are 8g/l zahar) in partea de mijloc si cu un post-gust amarui.
Am remarcat in toate vinurile albe, o senzatie amaruie in post-gust, placuta in majoritatea cazurilor, dar usor deranjanta in special la Sauvignon Blanc-uri. Tind sa cred ca aceasta provine in urma unei maceratii prelungite a strugurilor albi, fiind in esenta efectul polifenolilor (sau a compusilor fenolici). Probabil e maniera personala a lui Ghislain Moritz de a face vinuri albe, preluand metodologii caracteristice vinurilor rosii.
Daca la degustarea Avincis de anul trecut intamplata la Enoteca Millesime, am fost “dat-pe-spate” de rose, anul acesta efectul nu a fost tocmai acelasi. Rose 2012 e obtinut din 75% Cabernet Sauvignon + 25% Merlot, avand acea culoare de foaie de ceapa care imi place, nas fructuos de cirese amare, capsune si visine, gustul dezvaluind inca de la inceput o aciditate frumos evidentiata. Doar ca in faza a doua a gustului, pe langa aciditate isi fac simtita prezenta o usoara astringenta si o anume corpolenta, atipica unui rose ce parea la inceput suav si delicat. Sa nu ma intelegeti gresit, e un rose destul de bun (poate printre cele mai bune din 2012), insa lipsit de feminitate si sex-appeal.
Am incheiat degustarea cu doua vinuri rosii, ambele obtinute din Cabernet Sauvignon. Intai, a fost servit un Cabernet Sauvignon 2011, un vin destul de proaspat, cu nas de fructe negre de padure, cu usoare insertii vegetale placute, cu multa fructuozitate in gust, cu aciditate buna si o astringeta placuta de fruct copt. Apoi, a ajuns in pahare, o cunostinta mai veche – Cuvee Andrei 2010, obtinut prin maturarea pret de 14 luni in barrique-uri a 40% din asamblajul final. E unul dintre cele mai placute Cabernet Sauvignon-uri facute la noi, ce se poate consuma deja, dar n-ar strica sa mai dositi o sticla-doua vreo 5 ani. Macar de curiozitate. S-a deschis frumos, dupa o aerisire preliminara in sticla, cu nas dominat de coacaze negre bine coapte, cu note de cacao si cuisoare, gust cu aciditate medie spre ridicata, cu taninuri destul de puternice si corpolente care umplu gura, dar cu un post-gust catifelat si fructuos.
La final degustarii, am fost incredintat de sotii Stoica ca pe finalul anului 2013 si undeva la mijlocul lui 2014 vor lansa si un Pinot Noir respectiv un Negru de Dragasani produse de crama Avincis pe domeniul Vilei Dobrusa. Sunt foarte curios de cum se vor prezenta, mai ales ca am anumite asteptari, in special pentru Pinot Noir.
