L-am luat dintr-un magazin “de vinuri si bauturi alcoolice” din Oradea, unde statea pe raftul de jos, uitat de lume si de vreme, cine stie de cand. Am dat peste el intamplator. Vinul Cavalerului Milenium Rosu 2004! De la SERVE. Avand in vedere conditiile de pastrare din magazin si stiind ca vinul e inchis cu dop Nomacorc, imi asumasem din start riscul de a cumpara un vin pe care nu l-as fi putut bea. But… I was feeling lucky!
Sunt destul de sigur ca cei care s-au apucat de baut vinuri romanesti in ultimii 5 ani, n-au vazut eticheta asta pana acum. Inainte sa ajunga in gama Terra Romana, acest amestec de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra – (cum sa-i zic supermuntean? superprahovean? ca pe aici s-a nascut combinatia asta de soiuri) botezat Milenium a aparut in gama Vinul Cavalerului, prima data in anul 1998, avand eticheta de mai sus. Nu stiu daca a fost de la inceput destinat segmentului HoReCa sau daca acest lucru s-a intamplat pe parcurs.
Am deschis sticla inchisa cu dop Nomacorc, asa cum ma asteptam si mi-am turnat in pahar. Fara decantare, fara aerisire suplimentara. Culoare mata, fara stalucire, usor tulbure. Nas de vin evoluat, in care se simte ca fructele negre candva bine coapte au devenit intre timp gemuri. Insa nu acestea sunt aromele dominantele a vinului, buchetul fiind dat de notele de capuccino / cafea cu lapte / ciocolata cu lapte. Niiice! Gustul e inca viu, are un corp mediu, suplu, catifelat, cu taninuri fine, slefuite de trecerea timpului. E un vin care a imbatranit frumos in ciuda faptului ca a suferit din principa depozitarii necorespunzatoare. 10 ani nu e o performanta de trecut cu vederea pentru un vin romanesc din categoria entry / mid-level.
A costat 28 de lei. I guess that was money well spent.
