Care credeti ca sunt limitele intre care se incadreaza o editie limitata? 5.000 de sticle? 10.000? 15.000? Majoritatea producatorilor care apeleaza la aceasta gaselnita de marketing (pentru a-si justifica un pret mai mare) si isi declara anumite vinuri ca fiind editii limitate considera ca un numar din 5 cifre dintre care prima e 1 reprezinta o limita rezonabila. Mai ales daca se hotarasc sa numeroteze manual sticlele. Dar ce-ati spune de o editie limitata de 197.876 de sticle? Cum e cazul acestui Tempranillo Edicion Limitada Crianza 2005 din Rioja (Spania) produs de Bodegas Ramon Bilbao.
Acuma sa nu va inchipuiti ca Bodegas Ramon Bilbao e vreun producator gigant cu cateva mii sau zeci de mii de hectare care are un portofoliul de sute de vinuri si zeci de game. Nu. Exploateaza aproximativ 550 de hectare (din care 75 ha sunt proprietatea cramei, restul fiind ale viticultorilor locali) in sub-regiunea Rioja Alta, crama fiind localizata in localitatea Haro. Portofoliul lor cuprinde doar 7 etichete, dintre care jumatate sunt de fapt clasicele Crianza, Reserva si Gran Reserva. Asadar nimic iesit din comun pentru o crama din Rioja. Totusi nu pot sa nu zambesc de fiecare data cand ma uit la eticheta principala si vad mentiunea Edicion Limitada urmata ceva mai jos de un numar din 6 cifre. Si de numarul individual al sticlei.
Revenind la vinul in cauza, acest Tempranillo Edicion Limitada 2005 e un vin de tip Crianza din regiunea Rioja. Conform sistemul de clasificare al denumirilor de origine controlata valabil in Rioja asta inseamna o maturare de 2 ani, din care cel putin 1 an in butoaie de lemn. In fapt vinul a petrecut 14 luni in butoaie noi frantuzesti (padurea Allier) si americane (Virginia), urmate de alte 10 luni la sticla. Si probabil alti 6 sau 7 ani pe rafturile diferitelor supermarketuri.
L-am deschis (dop impecabil) si mi-am turnat un pahar. Nas de visine amare, cirese supracoapte si ciocolata cu rom. Asa ca l-am mai lasat sa respire in sticla o vreme. Nasul a continuat pe aceeasi linie: fructe rosii si impresie de ciocolata, cacao si subtile note vaniliate. Gustul e cat se poate de proaspat pentru un vin de 9 ani: multa fructuozitate (senzatia initiala e aceea de suc de visine proaspat zdrobite), cu o structura f. buna data de combinatia dintre aciditatea si taninurile savuroase. Post-gustul mediu ca lungime poarta amprenta fructuozitatii.
Recunosc ca sunt fascinat de cum poate un vin care a fost gandit pentru consum imediat (mare parte din vinurile de tip Crianza se consuma in cel mult 5 ani de la lansarea lor pe piata) si care s-a plimbat prin retail-ul european vreo 6 sau 7 ani (vinul a fost cumparat la reducere dintr-un Tesco din Ungaria) sa ofere atat de multa prospetime si sa se tina atat de bine.
P.S. Dupa cum se observa de pe eticheta principala editia limitata din 2005 a insemnat 197.876 de sticle de 750 ml plus alte 7200 de unitati in varianta magnum (1500 ml).
Buna, stiti cumva daca/unde se gaseste in Romania Ramon Bilbao – Crianza?
Din cate stiu, acest vin nu se gaseste in Romania.