Dupa cum bine ati observat, nu am mai scris mare lucru pe blog in ultima vreme. Nu, n-am renuntat definitiv la consumul si scrisul despre vin, insa am hotarat sa iau o pauza (in special de la scris) si sa analizez incotro se indreapta toata treaba asta. Asa ca, stand relaxat in fotoliu, cu ochii pironiti in tavan si nu in paharul cu vin, am inceput sa-mi pun tot felul de intrebari, la care am incercat sa gasesc un raspuns.
Mare parte din ceea ce am scris pana acum pe blog sunt note de degustare. Un sir nesfarsit de nuante, culori, arome, miresme, gusturi… Toti cei care scriu despre vinuri au scris la un momemnt dat si note de degustare. E principala activitate in functie de care “lumea vinului” te “valideaza” ca habarnist. E modul in care iti faci intrarea in randul celor care cred ca stiu ce e vinul. In urma cu mai bine de trei ani postam on-line primele mele note de degustare. Doream sa adun undeva toate notele de degustare de pe post-it-uri si sa le impartasesc si altora care degustau vinuri si care scriau deja despre vin. Si tot asa, inca o seara, inca un vin, inca un post pe blog, cateva poze la lumina lampii, vizitatorii pe blog se inmultesc, iar numarul de fani creste. Problema e ca la un moment dat te plictisesti. Eu cel putin am cam inceput sa ma plictisesc sa le scriu si sa le public pe blog. Si iata de ce…
Cine citeste notele de degustare ale vinurilor de pe Printre Vinuri? O suta – doua sute de oameni in fiecare zi. Dintre acestia maxim cinci – cam aceeasi (de obicei alti bloggeri de vin) scriu vreun comentariu pe blog sau pe facebook. Bine ca s-au inventat like-urile pe facebook, care sunt expresia minimalista a feed-back-ului, ca altfel credeam ca vizitatorii pe care ii afiseaza google analytics sunt doar niste numere generate aleator. Adevarul e ca mare parte a cititorilor de bloguri de vin sunt oameni din industria vinului (agenti de vanzari, sommelieri, directori de vanzari si marketing, ceilalti bloggeri de vin si desigur cativa de iubitori de vinuri) si nu marea masa a consumatorilor.
Cui folosesc notele de degustare? Producatorilor, chiar daca nu lor le sunt adresate. Insa producatorii ar trebui sa vada in notele de degustare un feed-back la vinurile pe care le produc. Deopotriva atunci cand vinurile sunt apreciate pentru calitatea lor sau sunt blamate pentru preturile cerute. Nu i-am inteles niciodata pe reprezentantii producatorilor care nu accepta cum arata notele de degustare – acestea sunt aromele si gustul pe care eu le percep, nu incerca sa ma convingi ca vinul e echilibrat cand alcool imi arde papilele. Daca nu iti convine faptul ca acest feed-back e vizibil si de catre concurenta sau de catre alti consumatori (multi, putini, cati or fi) , care se vor gandi de doua ori inainte sa cumpere vinul, atunci data viitoare o sa cantaresti mai bine decizia de a pune pe piata un vin cu carente. De fapt, adresantii notelor de degustare sunt marea parte a consumatorilor. Care bag seama ca nu sunt foarte interesati de ceea ce consuma si care prefera sa stea de cele mai multe ori in cumpana in fata rafturilor si nu stiu pe ce vin sa dea banii, fara sa-i doara capul a doua zi sau fara sa se faca de ras in fata musafirilor.
In concluzie, da, e un pic frustrant sa scrii stiind ca nu iti atingi tinta si fara sa primesti un feed-back. De asta am luat o pauza.
Criza de identitate…de fapt nu de identitate, cat de scop si “rost”. Se intampla fiecaruia…doar aia cu ochii dupa sticle nu o au…
Eu ma mai inviorez ca mai trag de urechi cate un producator, promotor, farseur, etc…care in mod invariabil trebuie sa reactioneze. El si inca 3-4, ca deh, “ceata lui pitigoi/ dai intr-unul tipa doi”…:)
Stiu nu la toti functioneaza chestia asta si fiecare avem “pasarelele” ( ca sa nu zic “pasaricile”) lui, proprii si diferite.
Una peste alta, sper sa iti treaca cat mai curand!
Testing 1 2. Aici se comenteaza? 🙂
2-10, 2-10, da, v-am receptionat, aveti legatura.
Eu zic ca sunt mult mai multi ce citesc blogurile de vinuri, dar nici nu comenteaza si nici nu dau vreun like din comoditate, dar cititul il fac cu ardoare si cu interes ptr vinuri. In ceea ce ma priveste eu unul nu am cont pe facebook, twiter sau alte de astea ca nu vrea sa fiu asltat de diversi si ca atare nu am cum sa dau vreun like. Problema devine frustanta ca sunt multe bloguri in special de presa pe care nu mai poti comenta daca nu te loghezi pe facebook si in mod indirect te obliga sa fii membru pe o retea de socializare.
Revenin la oile noastre, se stie ca blogarii de vin nu sunt prea iubiti de producatori. Se merge pe idee “ce naiba mai vor si astia de ne strica imaginea. Nu pot sta dracului linistiti sa nu mai scrie”.
Sincer, de pe astfel de bloguri am aflat de multe vinuri faine de la noi, pe unele le stiam, dar pe altele habar nu aveam. Pot spune ca aici am citit recenzia despre “Trei pesti” si “Paganus” de la Urlati ce m-a facut sa le cumpar de la boutiquedevin. “Trei pesti” a fost chiar o revelatie si spun asta ca un nebautor de albe sau roze ci 90% de rosii. Cred ca cea mai mare realizare a blogurilor de vin este educarea si inclinarea generatiilor catre consumul de vin. Nu mai spun ca noua generatie este sclava berii galbene si spumoase ce iti face niste colacei abdmoninali. Chiar si in Franta sunt speriati ca noua generatie de facebook-cisti beau numai bere.
Eu zic ca e pacat sa abandonezi idea de a scrie despre vin, in fond ceea ce fac blogarii de vin cred ca nu reusesc toti agentii de vanzari la un loc si anume captarea interesului ptr vin ca stil de viata si de distractie, cultura si mediul familial. Sper ca romani sa revina bautori de vin cum erau pana in 1989 ca dupa au intrat masiv cu publicitatea producatorii de bere si rezultatele se vad pe strada: burti imense pana la genunchi, gusi atarnate si ceafa de bizon…
Asa ca da-i inainte alaturi de George Mitea, Dan Micula, Costachel, Mona, Pivnicer, vin2 etc..
Notele de degustare folosesc producatorilor?! Funny.
Pingback: Bloggerii de vin, o specie aparte | Printre Vinuri