In urma cu 5 ani, in decembrie 2010, Mioara si Florin Portelechi deschideau pe strada Barbu St. Delavrancea, la nr. 3, probabil cel mai bun restaurant, din cate au existat pana acum in Oradea: Graf. Eu i-am trecut prima data pragul cateva luni mai tarziu, in primavara lui 2011, cand in bucatarie se afla un chef argentinean, cu 2 stele Michelin (una primita in Franta, cealalta in Ungaria): Nicolas Delgado. La vremea aceea nu mai mancasem in vreun restaurant in bucataria caruia se afla un bucatar cu stele Michelin, asa ca toate farfuriile semnate de Nicolas pe care le-am incercat au fost un real motiv de bucurie si desigur de placere. De atunci, in bucataria Graf, au gatit mai multi bucatari, unii dintre ei ajunsi intre timp celebri datorita showurilor culinare de televiziune: Adi Hadean, Florin Dumitrescu, Ionut Lupu. In prezent, bucataria restaurantului Graf se afla sub comanda lui Attila Nagy, un chef maghiar cu un CV impresionant, pe care am avut ocazia sa-l intalnesc cu ocazia unei cine la care am luat parte, alaturi de alti bloggeri oradeni.
Gazdele noastre au fost Mioara Portelechi, proprietara restaurantului, careia i s-a alaturat Septimiu Crisan, sommelier. In compania unui pahar de sampanie Dumangin si a unui amuse bouche intens aromat am aflat povestea nasterii restaurantului Graf dar si a unor detalii din culise: de la modul in care au fost decorate cele patru saloane – alb, visiniu, verde si cel destinat trabucurilor, la cel al alegerii numelui.
Desi am cinat de zeci de ori la Graf, nu am ajuns pana acum in bucataria restaurantului. Aici l-am intalnit pe Attila Nagy, cu care am schimbat cateva impresii legate de dificultatile pe care le intampina in pregatirea preparatelor (mare parte din ingrediente fiind importate din Franta (Paris) via Ungaria (Budapesta)), dar si legat de preparatul culinar romanesc care l-a impresionat pana acum – mamaliga.
Dupa care am avut placerea de a gusta mai multe preparate, extrase din meniul de iarna al Graf.
Gustare: Terină de foie gras cu trufe, gutui și ceapă marinată + tartar de somon și crab cu avocado și toast.
Fel principal: Duo de porc, varză roșie, linte și sos de muștar.
Desert: Ciocolata, ciocolata, ciocolata + inghetata de mango si fructul pasiunii.
Asadar, dar daca ajungeti iarna asta la Graf musai sa incercati felul principal… si desigur, desertul. De fapt daca stau sa ma gandesc, in cei 5 ani de cand vin la Graf, n-a fost o data sa nu-mi placa vreun desert. Indiferent de cine a fost bucatar sef, deserturile realizate de Cristina Cosma au fost intotdeauna excelente.
Din cate am inteles din discutiile avute cu Mioara si Septimiu, dintre dificultatile cu care se confrunta restaurantul, cea mai mare este cea legata de calitatea ingredientelor si de dificultatea de a le avea disponibile pentru o cat mai lunga perioada de timp – acesta fiind principalul motiv pentru care in fiecare saptamana o masina aduce via Budapesta o serie de ingrediente din Paris. Apoi, ar fi vorba de rotatia foarte mare a personalului – industria ospitalitatii este cunoscuta ca fiind una dintre industriile in care un ospatar sau un bucatar schimba cateva zeci de restaurante de-a lungul unei “cariere” – datorata slabei pregatiri dar si a unei atitudini fata de slujbele din industrie. Nu sunt noutati, cei care au restaurante sau baruri stiu despre ce vorbesc, insa cred ca treptat, in cativa ani, o parte dintre aceste lucruri se vor schimba. Poate nu va mai fi nevoie sa aduci ingrediente de la cateva sute, de fapt mii de km distanta, si poate cei care lucreaza in bucatarie sau in sala restaurantului vor arata mai mult respect fata de slujba pe care o au, fata de prepratele pe care le aseaza in farfurie si nu il ultimul rand fata de clientii pe care ii servesc.
Imi doresc ca peste alti 5 ani de zile, cand vom sarbatori 10 de ani de Graf sa avem in Oradea cel putin inca unul, daca nu doua restaurante de acelasi calibru. La multi ani, Graf!
Photo credit: Restaurant Graf / Bakcsy Arpad.
Wow! Nu-mi vine sa cred ca imaginile sunt din tara noastra. Articolul este superb si cu siguranta provoaca pofta de mancare!
Pingback: 5 ani de Graf în Oradea (p) - Ioana Ştef