Pentru cea de-a treia zi a excursiei organizata de Greka Terra in nordul Greciei aveam programate vizitarea a doua crame: Boutari si Kir-Yianni, ambele situate in regiunea viticola Naoussa, localizata in jurul orasului cu acelasi nume. Alegerea acestor doua crame in aceeasi zi si in aceasta ordine nu a fost deloc intamplatoare… Si Doamne, ce zi a fost!
Toti cei care au cat de cat habar despre istoria vinurilor grecesti stiu ce inseamna Boutari: peste un secol de traditie (afacerea a fost infiintata in 1879), sase crame raspandite in cele mai importante regiuni viticole ale Greciei plus una in Languedoc (Franta), sute de medalii si nenumarate trofee printre care Winery of the year castigat de nu mai putin de 13 ori… Si asta e doar ceea ce afli de pe site-ul oficial. La fata locului de indata ce treci pragul cramei nu iti poti stapani uimirea si admiratia.
Intrarea in cladirea cramei se face de fapt prin sala de degustare, care e de fapt un imens wine bar. Sau mai bine zis sala de muzeu. Nici nu stiu cum ar mai potrivit sa o descriu. E locul in care descoperi o bucatica din istoria cramei si a familiei Boutari: de la etichetele vintage, la medaliile si decoratiile primite in semn de multumire de la oficialitatile statului si nu in ultimul rand la meniul de vinuri. Eu nu am mai vazut pana acum o crama care sa aiba pe lista de vinuri disponibile la fata locului, ani de productie precum 1994, 1990, 1986, 1974. Nu va mai spun ca preturile erau pana in 40 de euro!
Din wine bar am intrat intr-un soi de sala de cinema, sau cel putin asa am crezut pentru ca scaunele erau puse pe niste gradene iar in fata aveam un ecran mare si alb. In plus, fiecare scaun era dotat cu un pupitru pentru paharele de vin. Ulterior ni s-a explicat ca aici se tineau trainingurile pentru agentii de vanzari. De aici am coborat in pivnita…
Primul nivel subteran e destinat invechirii vinurilor la sticla. Nimic neobisnuit sa descoperi boxe metalice cu sticle din anii ’90, ’80, ’70 sau ’60. Sau cateva butoaie de fermentare vechi de peste o suta de ani, pastrate mai mult pentru valoarea lor istorica.
La cel de-al doilea nivel subteran adaposteste cateva mii de barriqueri. O priveliste cum rar mi-a fost dat sa vad…
Inapoi in wine-bar asteptau sa fie degustate si “evaluate” nu mai putin de 12 sticle de vin, ce proveneau din diferite regiuni ale Greciei in care Boutari are crame. Le-am luat la rand pe toate ghidati de catre vinificatorul Vasilis Georgiou. Unele mi-au placut mai mult, alte mi-au placut mai putin. Dar nu asta are importanta. Ceea ce am degustat la final a contat mai mult decat toate vinurile degustate la Boutari. De aceea in cele ce urmeaza am sa punctez doar ultimele 3 vinuri. Toate obtinute din Xinomavro. Toate din Naoussa.
Trebuie sa intelegeti ca acest soi grecesc, Xinomavro se apropie ca stil de Nebbiolo sau Pinot Noir si ca in consecinta vinurile obtinute din el nu sunt extractive, dense, puternice. Din contra. Finetea, echilibrul, armonia sau catifelarea sunt mai degraba epitelele care ar caracteriza cel mai bine un Xinomavro. Iar una dintre regiunile care a demonstrat ca poate sa dea vinuri exceptionale obinute din Xinomavro (si care evolueaza spectaculos timp de 10-20 de ani) e Naoussa.
Xinomavro Naoussa 2011, Boutari
Nas de fructe rosii la care se adauga impresii usor ierbale de frunze uscate si pamant reavan. Gust cu atac matasos, cu prospetime data de aciditatea fructuoasa, cu corp subtire – mediu si cu taninuri hotarati pe final. Mult fruct rosu in post-gust. Un Xinomavro proaspat, foarte bine facut, care vrea neaparat sa fie asociat cu ceva de-ale gurii.
Xinomavro Grand Reserve Naoussa 2008, Boutari
Un nas cu arome mult mai elegante si mai complexe: fructele rosii se simt in continuare, dar au o nota ceva mai evoluata, inspre fruct matur, la care se adauga tente de tutun, tabac si tot felul condimente. Gustul e amplu, catifelat, cu un plus la nivelul structurii, construita in continuare pornind de la linia trasata de aciditate si continuand cu taninurile iuti pe final.
Xinomavro 1879 Boutari Legacy 2007, Boutari
Acesta a fost vinul excursiei. E din cu totul alta liga decat tot ceea ce am degustat pana acum in materie de vinuri grecesti, inclusiv in cadrul festivalului Voroina. Si au fost cateva vinuri foarte bune. E vinul pe care-l pui intr-o degustare comparativa in blind cu Pinot Noir-uri Premier Cru din Burgundia sau cu Barolo-uri din ani exceptionali pentru ca poate sa stea fara probleme langa astfel de vinuri. Notele mele de degustare se rezuma doar la atat: WOW! Mi-a fost foarte greu sa descriu acest vin, sau bine zis mi-a fost foarte greu sa renunt la al mirosi sau al gusta si a-mi aduna gandurile pentru a scrie ceva coerent si inteligibil in carnetel.
Va recomand sa cititi si:
Greece Wine Trip – Ziua 1: Stelios Kechris Domaine
Greece Wine Trip – Ziua 2: Biblia Chora
Greece Wine Trip – Ziua 2: Voroina
Greece Wine Trip – Ziua 3: Kir-Yianni
Pingback: Greece Wine Trip – Ziua 3: Kir-Yianni | Printre Vinuri