VinCE Wine Show 2014 Budapest – Ziua #1
Sambata – 01.03.2014
Mi-am inceput ziua de sambata cu un workshop: Urban Legends sustinut de Kristian Kielmayer despre vinurile produse in cateva din marile orase ale lumii: Viena, Budapesta si Santiago de Chile. Am sa revin asupra acestui workshop cu un post separat, intrucat am fost indeajuns de constincios si mi-am luat note de degustare. Dupa care restul zilei de sambata mi l-am petrecut degustand vinurile de la standuri, concentrandu-mi atentia asupra producatorilor straini (si a importatorilor) dar si asupra catorva regiuni mai putin cunoscute din Ungaria.
Una dintre aceste regiuni, care mi-a starnit interesul inca din anii trecuti este Sopron, aflata la granita cu Austria. Asa am ajuns la standurile celor de la Pfneiszl si Taschner.
Pfneiszl este o crama de familie, la carma careia se afla doua surori: Birgit si Maria. Crama exploateaza 21 de hectare de vie in mod organic, insa din cate am inteles de la Birgit, nu sunt neaparat adepte ale filosofiei vinului natural cu 0 sulf adaugat, propovaduit de Isabelle Legeron. Soiul de struguri emblematic al regiunii Sopron e Kekfrankos, datorita in primul rand apropierii de Austria, unde omologul sau: Blaufränkisch e cultivat cu preponderenta.
Si intr-adevar surorile Pfneisl produc un Kekfrankos remarcabil, cel degustat de mine, din anul 2009 fiind denumit Ice Age – datorita anului viticol caracterizat de o puternica grindina la inceputul lunii mai. Practic fiecare an viticol (sau vintage) poarta o denumire in functie de caracteristicile din acel an.
De la Taschner, tot o crama de familie, am incercat un Irsai Oliver destul de insteresant, un Kekfrankos bun si un Cabernet Franc foarte promitator, cu o structura foarte bine pusa in evidenta, construita din taninuri si aciditate.
Turul interntational al standurilor a inceput cu HR Winery din Slovacia unde m-a impresionat un Chardonnay 2012, proaspat, cu arome de fruct tropical dar si un Sauvignon Blanc 2012 care desi era demi-sec avea o aciditate si o mineralitate care contrabalansa foarte bine restul de zahar din fermentatie.
Am continuat cu Croatia, intr-o prima faza degustand vinurile importate de catre Maestral – Croat Wines. Primul vin degustat a fost o proaspata Malvazija Istarska de la Veralda (din regiunea Istria), apoi am continuat cu un Riesling Italian cu o buna mineralitate: Grasevina 2012 de la Vinarija Daruvar (din regiunea Slavonia), dupa care am trecut la registrul rosu, degustand comparativ mai multe exemplare de Plavac mali (produse de PZ Svirce), care au etalat un spectru olfactiv interesant: ierburi aromatice (rozmarin, cimbru), tente vegetal-minerale si o fructuozitate ceva mai retinuta.
Tot la standul Maestral – Croat Wines am incercat si cateva din vinurile producatorului croat Bibich, aflat in regiunea Dalmatia, notandu-mi ca referinte urmatoarele: Debit Lučica (unul din cele mai serioase vinurie albe degustate la VinCE, obtinut din soiul croat Debit) si R6 Riserva (un cupaj rosu de Babich, Plavina si Lasin, hotarat si darz ca un ex-yugoslav).
A doua faza a degustarii vinurilor din Croatia, s-a desfasurat la VinCE Bar si a cuprins o parte din portofoliul celor de la Kozlovic, producator aflat in regiunea Istria. Am remarcat o Malvazija Istarska fructuoasa si proaspata si un Teran serios, bine structurat si usor picant pe final.
Am trecut desigur si pe la cei doi producatori romani prezenti la VinCE: Nachbil si Balla Geza. De la Nachbil am incercat Sylvanerul Verde (Versil) si Feteasca Regala (KL) – aceleasi vinuri albe pe care le-am incercat si anul trecut si care dupa mai bine de un an petrecut la sticla au devenit mai rotunde. La Balla Geza am degustat o Feteasca Neagra Stonewine 2011 (inclusa pe lista masterclass-ului cu cele mai bune vinuri rosii din Ungaria!) si o Cadarca 2011 (cu fructuozitate si taninuri delicioase, numai buna pentru o dupa-amiaza de primavara).
Una din prezentele exotice la VinCE 2014 a fost standul turcilor de la Chamlija. Am discutat cu vinificatorul si proprietarul cramei, Mustafa Camlica, despre soiul de struguri Papaskarasi – care se pare ca este unul din parintele soiului Cadarca. Am fost placut surprins sa aflu ca d-l Camlica cunoaste cate ceva despre vinurile romanesti, indicandu-mi ca cea mai buna Cadarca pe care a baut-o pana acum a fost cea a lui Balla Geza. Explicatia dansului a fost faptul ca atat Papaskarasi cat si Cadarca dau rezultate foarte bune pe soluri scheletice.
De altfel toate vinurile rosii (Papaskarasi, Cabernet Sauvignon si Istranca – un cupaj rosu bordolez) pe care le-am degustat la standul Chamlija au etalat o structura foarte buna, cu taninuri barbatesti, aciditate sustinuta si post-gust intens.
Lucrurile au degenerat in momentul in care am ajuns la standul asociatiei producatorilor de vin din Cahors (pe numele lor Union Interprofessionnelle du Vin de Cahors) unde am facut cunostinta cu expresia originara a Malbecului.
Cot la cot cu Christy Cantebury MW si Mihai Oprea am trecut printr-o duzina de vinuri negre, opace, cu nas de piele tabacita, coacaze negre, prune afumate si cu gust cu aciditate ridicata, taninuri astringente si impresii picante pe final. N-a fost deloc usor, bolta mea palatina resimtindu-se destul de serios dupa aceasta degustare. Dupa cum ma asteptam, Malbecul are o expresie destul de diferita in Cahors (mai tenebroasa) decat cea cu care eram obisnuit in Argentina.
Daca in anii trecuti am ocolit standurile producatorilor de palinka, ei bine in acest an, alaturi de Zoli si o parte din prietenii sai timisoreni ne-am resetat papilele cu o serie de palinci obtinute din felurite fructe, cea mai cea dovedindu-se a fi palinca din gutui salbatic. De la Szóráth.
Ziua de sambata avea sa se incheie cu o cina la restaurantul Kiosk, la care am fost invitat de catre organizatorii VinCE. Cina a avut ca tema vinurile din Tokaj, iar meniul a fost astfel gandit incat toate preparatele sa fie asociate cu vinurile produse in cea mai cunoscuta regiune a Ungariei.
Finalul apoteotic al cinei a fost un bufet de branzeturi locale asociate cu cele mai bune vinuri dulci ale momentului. Am sa amintesc doar cateva: Sauska Tokaji Aszú 6 puttonyos 2003, Szepsy 6 puttonyos Aszú 2005, Béres Tokaji Aszú 6 puttonyos 2007, Disznókő Tokaji Aszú 6 puttonyos 1999, Erzsébet Tokaji Aszúeszencia 2003. Va dati seama ca epitetele superlative la care ar trebui sa apelez pentru a descrie meniul, atmosfera si compania in care ma aflam ar fi de prisos. Cel mai bine ar fi sa urmariti filmuletul de mai jos:
Citeste si:
VinCE Wine Show 2014 Budapest – Ziua #3
Pingback: VinCE Wine Show 2014 Budapest – Ziua #1 | Printre Vinuri
Pingback: VinCE Wine Show 2014 Budapest – Ziua #3 | Printre Vinuri