Vineri dupa-amiaza, de indata ce am iesit de la birou, am calcat pedala acceleratiei si am reusit sa ajung la timp, de la Oradea la Cluj-Napoca, pentru a participa la Master of Wine & Acoustic Sensations. Punctul principal al evenimentului organizat pe 25 octombrie 2013, de Vin de Vie la Golden Tulip Ana Dome, a fost prezentarea sustinuta de Isabelle Legeron MW care cuprindea un masterclass si o degustare de vinuri naturale.
Foarte pe scurt despre Isabelle Legeron: singura femeie Master of Wine din Franta, prezentatoarea si realizatoarea seriei televizate Journey into Wine, organizatoarea festivalului RAW (Artisanal Wine Fair), consultanta a mai multor restaurante de top din Europa. “Specialitatea” ei sunt vinurile naturale. O gasiti aici: thatcrazyfrenchwoman.com
La fel de scurt despre Vin de Vie: proiect aparut in urma cu un an, la initiativa lui Adrian Abrudan si Adrian Doroftei, care si-au propus sa importe pe piata romaneasca vinuri naturale si sa promoveze un stil de viata (si de alimentatie) cat mai curat. Ii gasiti aici: vin-de-vie.ro
Inainte sa punctez principalele idei aduse in discutie de Isabelle Legeron si sa va impartasesc notele de degustare ale vinurilor, vreau mentionez un amanunt foarte important pentru organizatorii de evenimente, targuri si festivaluri de vin din Romania: la acest eveniment au participat aproximativ 150 de persoane, majoritatea platitori de bilete!
Asadar, prezentarea Isabellei Legeron a inceput cu o intrebare legitima: Ce sunt vinurile naturale? Sunt vinuri obtinute din struguri cultivati in mod organic sau biodinamic si care trec prin procesul de vinificatie fara a adauga (sau a scoate) ceva. Practic, vinul natural este nimic mai mult decat mustul de struguri fermentat, iar crama locul in care acest proces se desfasoara. Atat. Fara irigari, fara stropiri cu insecticide si pesticide, fara combine de recoltat struguri, fara drojdii selectionate, fara corectori de aciditate si taninuri, fara adaos de zahar, fara a trece vinul prin osmoza inversa, fara filtrari, fara chipsuri etc. Singurul lucru admis, dar de la care tot mai multi producatori de vinuri au inceput sa faca rabat e adaosul de SO2 inainte de imbuteliere.
Exista insa si o problema: nu exista o legislatie cadru la nivel european care sa reglementeze producerea acestor vinuri naturale. Acreditarile si certificarile existente in prezent se refera strict la agricultura si nu reglementeaza in vreun fel activitatea din crama. In consecinta, chiar daca strugurii sunt certificati a fi organici, vinul obtinut din ei nu e neaparat lipsit de intervenii in crama. Practic, nu stim ce contine vinul din sticla. Indiferent ca e natural, organic, biodinamic sau obtinut prin mijloace conventionale, nu exista o legislatie care sa-i oblige pe producatorii de vin sa mentioneze pe contra-eticheta toate ingredientele unui vin. De fapt, e vorba de lipsa de transparenta de care dau dovada majoritatea producatorilor de vin (la nivel mondial, nu e vorba doar de Romania). Consumatorul ar trebui sa poata afla intr-un mod facil, toate procesele la care este supus un vin in crama si pe urma in cunostinta de cauza sa discearna daca va cumpara sau vinul respectiv. Desigur ar trebui sa exista un organism independent care sa certifice ce practici se realizeaza sau nu in crama. In fond, aceasta problema a transparentei si a trasabilitatii produsului nu e doar legata de vin, ci de intreaga industrie alimentara.
Unul dintre aspectele subliniate de Isabelle a fost faptul ca suntem obisnuiti (si educati) sa privim si sa degustam vinurile dintr-o perspectiva destul de ingusta, judecandu-l dupa criterii precum: limpiditate, tipicitate de soi (arome primare), catifelare, armonie, echilibru etc.; ori, in acceptiunea sa, vinul reprezinta mult mai mult. Toate aceste caracteristici se subordoneaza expresiei locului, care reprezinta toata acea “viata” care exista in locul in care se afla plantatia de vie: de la plantele si iarba care cresc intre randurile de vita-de-vie, la vietatile (iepuri, oi, pasari etc) care traiesc in acel habitat, la modul in care e lucrat pamantul, si a caror influenta ar trebui sa se regaseasca intr-un mod cat mai putin “procesat” in vin. Fiecare terroir e unic, iar pentru a-l pune in valoare si a reusi sa-l “surprinzi” si sa-l “imbuteliezi” sunt necesari ani de observatii, de insemnari, de testari, de incercari. Asadar, un vin natural nu e doar expresia terroir-ului, ci a tot ce inseamna locul respectiv din punct de vedere al biodiversitatii, dar si a culturii si traditiei locale.
Referitor la volumele produse, vinul natural e realizat prin definitie in editii limitate si din aceasta cauza poate fi cumparat fie direct de la producatori, fie prin intermediul magazinelor specializate sau al restaurantelor. In mod surprinzator, exista o piata pentru vinurile naturale. Targetul il reprezinta oamenii pasionati de mancare sanatoasa, pentru care conteaza ce contine acea mancare, si implicit ce contine si vinul. Tarile care consuma o cantitate insemnata de vinuri naturale sunt tarile nordice ale Europei si Japonia.
Si acum sa va spun ce cred eu.
Personal, sunt de acord cu abordarea Isabellei Legeron pana la un punct. Da, sunt de acord ca strugurii si implicit vinurile sa sufere cat mai putine interventii in vie si in crama insa, vinul e un produs “viu”, care contine o serie de micro-organisme care daca nu sunt tinute sub control pot destabiliza echilibrul vinului. Apoi, eu sunt de acord cu cateva practici din crama cum ar fi fermentarea la temperaturi controlate, limitarea contactului cu oxigenul, maturarea in butoaie de stejar, batonajul – care personal cred ca pun in valoare anumite caracteristici pe care vinul le are deja. Referitor la utilizarea drojdiilor selectionate, discutia e ceva mai ampla si ar merita o abordare separata, dar sunt de acord cu folosirea lor, atat timp cat selectia se face din drojdiile existente in plantatia respectiva, sau sunt utilizate drojdii “neutrale” al caror rol singular e acela de a transforma zaharurile in alcool. Si da, m-as bucura sa vad cat mai multi producatori de vin din Romania ca dau dovada de transparenta atat in ceea ce priveste practicile agricole cat mai ales in cele enologice. Macar asa am putea gasi o justificare a preturilor practicate. 😉
O data incheiata prezentarea a urmat degustarea vinurilor:
Mer & Coquillages 2012, Julein Meyer.
Asamblaj de Sylvaner (80%) si Riesling (20%). Culoare aurie, nas cu tente oxidative, de alune, nuci si zahar ars. Gustul, desi are aciditate, nu are acea prospetime fructuoasa caracteristica vinurilor tinere, iar in post-gust se simt mirosul aluatului de paine. Daca ar fi sa ma exprim elegant as spune ca e un vin care reda foarte bine ideea de rusticitate si traditionalism. N-a fost pe placul meu.
Jurancon sec 2012, Clos Thou.
Asamblaj de Petit Courbu, Gros Manseng, Camaralet. Culoare galben-aurie, nas cu aroma de fructe tropicale si citrice dintre care cele mai evidente sunt kiwi si lamaie. In gust etaleaza o structura foarte buna – aciditate minerala, corp si fructuozitate. Finalul e unul usor sarat. E un vin foarte interesant, care mi-a placut destul de mult si pe care il recomand celor carora le plac vinurile cu aciditate si mineralitate. Despre varianta din 2010 a acestui vin am scris aici: Jurancon sec 2010, Clos Thou.
Terra Vitis 2012, Cave d’Estezargues.
Asamblaj de Grenache, Syrah, Carignan. Un vin rosu realizat dupa metoda maceratiei carbonice (mod in care e produs mult mai cunoscutul Beaujolais Nouveau). Culoare rosie-purpurie mata. Nas in care abunda fructul proaspat, suculent – cirese, visine, capsuni, langa care se simt si niste tente dulcege (vanilie). Gustul e unul destul de proaspat, cu aciditate placuta (putin sub-medie), cu taninuri picante, usor uscate pe final. Un vin placut, de baut after-hours, la o gustare sau o salata.
Mariole 2011, Domaine Ledogar.
Asamblaj de Carignan, Grenache, Cinsault. Culoare rosie stralucitoare. Nas cu o incarcatura de fructe de padure (coacaze rosii, zmeura, afine), cu note condimentate (piper rosu) dar si cu tonuri florale (liliac). Gust cu o structura buna, sustinuta de aciditate si taninuri, usor picant in partea a doua a gustului, finalul apartinand fructelor rosii. A fost vinul care mi-a placut cel mai mult – are un spectru divers de arome si o structura care cere de mancare.
Brin de Temps 2010, Domaine de Brin.
Asamblaj de Duras, Braucol, Cabernet Sauvignon. Nas cu arome de afine, coacaze negre si mure, dublate de note afumate. In gust e dens, cu o textura destul de dura, cu aciditate si taninuri incat destul de sus pentru a fi considerat agreabil. E un vin care mai are nevoie de ceva timp pentru a evolua la sticla si pentru a-si gasi linistea interioara. De incercat anul viitor, in primavara. Despre varianta din 2009 a acestui vin am scris aici: Brin de Temps 2009, Domaine de Brin.
Pe parcursul degustarii vinurilor, au fost servite o serie de produse artizanale: paine coapta in cuptor de lemne, branzeturi maturate de la Coltesti – Torockoi, mezeluri italiene de la Il Norcini di Famiglia si macarons de la Delices et Gourmandises de France.
Peste toate, Master of Wine & Acoustic Sensations a fost experienta educativa si placuta in acelasi timp. Am aflat o gramada de chestii interesante despre vinurile naturale, am avut ocazia sa le degust (din nou) si cred ca mi-am facut o parere asupra fenomenului. M-a bucurat sa-i intalnesc la acest eveniment pe Ioana Micu (Liliac), Geta Ungurean (Urban Gourmet) si Vlad Muresan (Cultura Vinului). Referitor la organizare, totul a fost pus la punct destul de bine (felicitari organizatorilor!), iar pentru a face socializarea post-masterclass mai placuta, programul a inclus si un concert acustic sustinut de David & Six Martini Band. Sper ca astfel de evenimente, organizate in aceasta formula (masterclass + degustare + cina + socializare) sa se intample tot mai des, pentru ca dupa cum s-a observat exista un public interesat.
