Bloggerii de vin, o specie aparte

Pentru ca inca nu m-am hotarat cand si daca o sa mai public pe blog notele de degustare ale vinurilor pe care le-am incercat in ultimele 3 luni si pentru ca mare parte din cititori sunt de-a casei (adica bloggeri, producatori si negustori de vinuri) o sa imi continui defularile si o sa va spun ce cred eu despre bloggingul de vin.

wine-blogger

Au despicat firul in patru si au facut teoria chibritului despre acest subiect deja George si Dan de mai multe ori, Cosmin si Nicusor au abordat subiectul in cadrul Forumul Vinul.Ro, iar Mona si-a spus partea ei cu ceva vreme in urma. Asa ca n-o sa reiau partea cu cine suntem, care este rolul nostru in industria de vin si ce ne motiveaza pe unii dintre noi sa scriem. In schimb o sa va spun ce lipseste din blogosfera de vin si ce ne diferentiaza de ceilalti bloggeri (culinari).

Ce lipseste?
1. Blogurile de vin super-nisate. Cine crede ca a scrie pe o tema cum e vinul reprezinta o nisa destul de ingusta si cu un public dedicat, o sa fie surprins sa afle ca exista pe lumea asta maniaci care scriu doar despre vinurile din anumite tari sau regiuni, doar din anumite soiuri de struguri (a existat pana la un moment dat Feteasca Neagra & Merlot, dar a disparut), doar dintr-o anumita categorie de pret, doar despre vinuri mature. Am inceput sa citesc cateva bloguri de vin super-nisate “de-afara” si imi plac ca predomina articolele de sinteza (foarte bine documentate, argumentate si structurate) in detrimentul notelor de degustare. Only 4 Wine Geeks!

2. Expertiza personala. Surpinzator (sau nu), bloggerii de vin nu provin din interiorul industriei de vin, ci din alte domenii, care nu au o legatura directa cu vinul. Asa ca de ce nu am incerca sa implementam cunostintele si expertiza pe care o avem in domeniul nostru de activitate in lumea vinului? Deocamdata singurul care am observat ca face uz de acest lucru e Dan Micuda pe partea de marketing. Apropo, nu stiu de ce se intampla acest lucru, dar nici un enolog cu diploma de USAMV nu a fost in stare sa tina un blog pe care sa povesteasca ce face el zi de zi la crama. De sommelieri nici nu mai vorbesc.

De ce suntem altfel?
Din punct vedere al categoriei si al temei abordate, blogurile de vin fac parte din familia mai mare a blogurilor culinare, insa sunt o specie aparte cu destul de multe deosebiri fata de clasicele bloguri cu retete. Iata cateva dintre ele, bine de stiut in special pentru agentiile de PR care ne-au abordat sau vor incerca sa o faca in viitor.

1. Folosim branduri. By default, cum s-ar zice. Spre deosebire de bloggerii culinari, care posteaza cate o reteta in fiecare zi, specificandu-i eventual numele (in cazul in care are unul bine-cunoscut), fara insa a mentiona brandul ingredientelor folosite, bloggerii de vin n-au incotro atunci cand scriu notele de degustare si trebuie sa mentioneze producatorul, brandul vinului, eventual soiul si anul. “Avantajul” bloggerilor culinari e ca indiferent ce nume poarta friptura, pentru suma corecta, uleiul poate fi Unisol, branza Napolact sau vinul Terra Romana de la SERVE. “Dezavantajul” nostru, al bloggerilor de vin e ca nu stim cine a facut dopurile de vin, de unde au fost cumparate barrique-urile sau tancurile de inox si nici cine a suflat sticla. Nu de alta dar poate unii “dintre noi” le-am trimite o factura, if you know what I mean 🙂

2. Scriem povesti. C-asa e vinul, trebuie povestit. Sa faci un anumit fel (“dish” cum zic Master Chefii) e o intreaga aventura: trebuie sa stii sa alegi carnea, sa o portionezi, sa incalzesti cuptorul la temperatura X, sa respecti tot felul de proportii, sa stii cum aranjezi mancarea in farfurie… detalii pe care bloggerul culinar ti le serveste in postarea (reteta) sa zilnica, ba mai mult daca nu i s-a prins orezul de fundul cratitei iti dezvaluie o serie tips & tricks. Si la sfarsit, dupa ce iti arata doua poze si vezi cum a iesit, iti vine sa lingi monitorul. In schimb, bloggerul de vin o sa-ti destainuie cel mult urmatoarele detalii tehnice: temperatura la care a fost servit vinul si cat timp l-a lasat la aerisit. Restul sunt povesti: despre cum a fost facut vinul, istoria si caracteristicle regiunii si/sau ale producatorului, despre cum a intrat respectivul blogger de vin in posesia sticlei, despre ce arome a simtit si ce amintiri i-au fost rascolite cu aceasta ocazie, ce film a vazut si cu cine cand a deschis respectiva sticla etc etc etc. Si la sfarsit dupa toate povestile astea s-ar putea sa-ti spuna ca vinul asta nici macar nu se gaseste in Romania, ci si la comandat el de la un magazin on-line si costa cat 2 portii din felul tau de mancare preferat. Da, cam asa procedam si ne asteptam ca lumea sa ne citeasca zilnic si sa ne fie vesnic recunoscatoare, pentru ca i-am recomandat o gramada de vinuri acre (adica seci) si scumpe. Dar de aia tot ne miram cum de nu avem cel putin 500 de unici pe zi.

3. Nu avansam la “profesionisti”. Am urmarit cativa bloggeri culinari de la noi in ultimi ani. I-am vazut cum progreseaza, cum testeaza retete tot mai elaborate, cum au trecut de la a gati acasa – la a gati la evenimente, mai apoi la a concepe meniuri pentru restaurante si intr-un final la a avea propria afacere (bistro, bacanie, brutarie). Sunt oameni care au facut pasul de la amatori (bloggeri culinari) la profesionisti. Bloggerii de vin nu fac pasul asta: nu se transforma in proprietari de magazine, nu isi schimba profesia si se transforma in enologi sau consultanti pentru crame, nu-si cumpara cateva hectare plantate cu vita-de-vie in vreo regiune viticola pentru a deveni viticultori. In schimb, se extind. Ajung sa scrie povesti despre vinuri pe alte bloguri si in reviste de specialitate. Si la un momemnt dat cand simt ca au acumulat destul de mult material il pun la un loc si scriu prima carte. Dar raman in continuare la aceeasi ocupatie: scrisul.

6 comentarii. Adaugă un comentariu ↓

  1. Ionut
    July 5, 2013 @ 07:44

    Salut Bogdan,
    interesant articol, pt mine mai ales primul punct.
    da, a disparut Feteasca Neagra si Merlot,in ultima perioada mai extinsesem postand note si pt alte soiuri romanesti. zilele trecute ma gandeam sa reiau scrisul nisat, dar nu ma reusesc sa ma hotarasc nici daca sa il reiau nici daca ar trebui sa raman nisat sau nu. uneori nu sunt convins de utilitatea blogului,uneori sunt, ca acum. 🙂

  2. alex
    July 18, 2013 @ 19:34

    Salut. Acest comment este un feedback.
    Am gasit de curand blogul tau si cu ajutorul lui si alte bloguri despre vin, bere, mancare buna.
    Am citit prima oara mai toate articolele tale. Despre vinurile romanesti. Doar ele ma intereseaza (exceptie fac vinurile straine georgiene, gruzine). Imi place cum scrii si am invatat multe despre vinuri din articolele tale. Mai mult decat atat m-au incitat sa incerc vinuri noi, sa ma documentez, sa citesc mai multe despre vinuri.
    In timp ce scriu acest comment beau un pahar de chardonnay de Purcari primit de la o prietena de peste Prut. Nu e soiul meu preferat,dar e bun. Nu am stiut sa il aerez sau altceva. Doar tinut la rece, desfacut sticla si baut. Dar voi incerca sa deprind si secretele acestea intr-un viitor apropiat.
    Iti multumesc foarte mult pentru tot ce ai impartasit cu noi.
    Toate cele bune!

    “A părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediului e tot una ca şi cum ţi-ai tăia gâtul fiindca e noroi afară.” (N. Iorga)
    Bucuresti, Dristor, 2013.

    • August 6, 2013 @ 16:04

      Salut Alex, ma bucur ca ti-am deschis apetitul pentru vinuri si ma imi pare bine ca ti-ai rapit 5 minute din viata ca sa scrii un comentariu pe blog despre lucru asta. 🙂

      Te mai astept si cu alta ocazie.

  3. Pingback: Mic tratat despre cum functioneaza industria vinului (III) | Printre Vinuri

  4. August 6, 2013 @ 11:56

    De ce credeti ca somelieri ar trebui sa “tina” un blog de vin?

    • August 6, 2013 @ 12:40

      Nu cred ca somelierii ar trebui sa tina un “blog de vin”. Dar ar fi bine venit ca macar unii dintre ei (carora stiu si le place sa scrie) sa tina un blog despre ceea ce fac. Iar ceea ce somelierii fac nu se limiteaza doar la vin. Cred ca ar fi foarte interesant ca un somelier angajat in Romania sa posteze periodic despre ceea ce face in cadrul unui restaurant. In primul rand pentru a-i face pe consumatori sa inteleaga care este natura meseriei sale – cum gandeste asocierile, cum lucreaza cu bucatarul, cum gandeste cartea de vinuri, cum lucreaza cu furnizorii, distribuitorii, cat de mult e implicat in administrarea unui restaurant etc. Apoi, pentru ca un sommelier intra in contact nu doar cu vinul, ci si cu alte bauturi si produse (tigari de foi, pipa, tutun). Si despre acestea in Romania nu se scrie la modul aplicat (cu toata subiectivitatea implicata si acceptata), ci doar preluand si citand informatia din surse terte.

Adaugă un comentariu la Bogdan Bocşe

*

*