Furmint Lőcse 2008 & Furmint Omlás 2008, Béres Pince

Ideea degustarii de barrique-uri despre care am scris zilele trecute mi-a venit la scurt timp dupa ce am deschis doua sticle de vin, ambele produse de Béres Pince. Aceeasi crama la care am avut ocazia sa miros butoaiele.

Cele doua vinuri: Furmint Lőcse 2008 si Furmint Omlás 2008 fac parte din gama de vinuri single-vineyard a celor de la Béres Pince, din care am mai avut ocazia sa degust si un Hárslevelű Diókút 2008. Doua Furmint-uri, din acelasi an, de pe doua plaiuri diferite: Lőcse si Omlás, cu volum de alcool diferit (13.5%, respectiv 14%), zahar rezidual diferit (2.9 g/l, respectiv 2 g/l). Si totusi ceva a facut ca aceste doua vinuri sa para aproape identice. Si asta nu ar fi fost neaparat o problema daca vinurile ar fi fost frumoase, placute, armonioase. Adevarul e ca dupa ce le-am turnat in pahare, ambele vinuri au ajuns in scurt timp in chiuveta. Vinovat? Barrique-ul.

As putea sa fiu rau si dur si sa scriu ca cele doua vinuri nu sunt altceva decat “zamuri de lemne”. Si ca tot conceptul de single-vineyard s-a dus pe apa Sambetei intrucat nu puteai face diferenta dintre cele doua plaiuri pentru ca barrique-ul folosit acoperea tot. Sau as putea considera ca intreaga gama de vinuri single-vineyard sunt de fapt un experiment nereusit, prin care cei de la Béres Pince au incercat sa schimbe traditia zonei, producand vinuri seci, maturate pentru trei luni in butoaie noi de stejar. Oricum ar fi, voi incerca sa aflu si parerea enologului referitor la aceste vinuri, pentru ca ceva nu se leaga.

In plus mai exista ceva care ma contrariaza. Furmint Lőcse 2008 a obtinut o medalie de aur la VinAgora International Wine Challenge 2010, o medalie de argint la Tokaji borvidéki borverseny si o distincie Top Wine la Pannon Bormustra 2011. Nici Furmint Omlás 2008 nu e mai prejos: o medalie de bronz la International Wine Challenge 2011 din Londra si o medalie de aur la VinAgora International Wine Challenge 2011. De la a fi aruncat la chiuveta, la a primi medalii de aur, argint sau bronz, obtinute la concursuri nationale sau internationale nu e o cale chiar atat de scurta.

5 comentarii. Adaugă un comentariu ↓

  1. January 12, 2012 @ 11:30

    Bogdan, vezi de ce e bine sa nu fii influentat de medaliile alea? Sau de ce am eu un ghimpe impotriva concursurilor si a felului in care se desfasoara? Cum poti detecta calitatea adevarata a unui vin, la foc automat si in decurs de cateva secunde? Sa fim seriosi…

    • bogdan bocse
      January 12, 2012 @ 12:17

      Cipri, stii bine ca nu medaliile primeaza in ochii mei cand cumpar vinuri. Pe de alta parte daca il consideram un vin mediocru si lua o medalie de argint pe la vreun concurs national nu intram la banuieli. Dar cand eu nu pot sa-l beau si altii ii dau aur e ceva cam deplasat.

  2. January 12, 2012 @ 11:59

    Ce parere ai de tipicitatea soiului in cel doua vinuri?

    • bogdan bocse
      January 12, 2012 @ 12:15

      Din punct de vedere olfactiv, lemnul acoperea aproape tot. Daca aveam rabdare, gaseam niste adieri florale, intr-adevar tipice (tei, salcam), dar atat de vagi, incat la un moment dat ma intrebam daca nu cumva mi le auto-induc. La capitolul gust: cu aciditate stateau binisor, nimic iesit din corp, alcool-ul de 13-14 bine integrat si el, insa per ansamblu o senzatie de vin destul de greoi.

      Tind sa cred ca folosirea barrique-urilor in acest caz tine mai mult de traditie si nu din nevoia de a imblanzi o aciditate mai accentuata. Cred ca daca tot se dorea folosirea lor se putea opta pentru barrique-uri mai vechi (in al doilea an sa zicem), sau pentru o perioada mai scurta de maturare. O sa le scriu un e-mail in curand, sau o sa traduc post-ul in engleza sa vedem ce zic si ei. Sunt curios.

  3. January 12, 2012 @ 13:38

    Bogdan, iti spun eu, nu te pricepi tu, cum sa contesti atatea medalii? :))

Adaugă un comentariu la Mihai Oprea

*

*