In postarile trecute am prezentat mai multe clipuri (unele mai noi, altele mai vechi) care au promovat pe TV vinurile produse de diversi producatori din Romania. Nu m-am abtinut si am scris despre fiecare dintre ele, prezentand ideea care a stat in spatele clipului si totodata incercand sa punctez cateva aspecte comune raspunzand la 4 intrebari: gama de vinuri promovata, target, relevanta spotului raportata la produsul promovat si relevanta spotului raportata la target. Si cred ca am ajuns in punctul in care sa pot trage si cateva concluzii…
In general cei mari isi permit asemenea jucarii scumpe, asa ca era si normal ca mare parte din clipuri sa apartina unora ca Murfatlar sau Vincon. Intr-adevar cei de la Cotnari au avut si ei cateva clipuri care promovau un concurs cu capisoane, dar in schimb pe cei de la Jidvei nu-mi amintesc sa-i fi vazut cu vreo reclama in media vizuala. Dar asta nu inseamna ca advertisingul la TV e un domeniu exclusiv dedicat celor ce detin peste 2000 ha. Dintre producatorii de talie medie, i-am remarcat pe Halewood si Domeniile Samburesti, care au avut si ei cateva clipuri care au rulat pe TV. Insa nu cine isi face reclama ci mai degraba la ce si in ce fel ma intereseaza pe mine.
Asadar, la ce? In cea mai mare parte din cazuri producatorii au ales sa-si promoveze la TV produsele din gamele entry-level si medium. Vinuri din super-market, ieftine, de mare tiraj, accesibile si disponibile pentru toata lumea care se uita la TV. Si probabil din acelasi considerent s-a scos in fata brandul: Beciul Domnesc, Zestrea, Prahova Valley, Vita Romaneasca si nu un vin scos sub acest brand. Primeaza eticheta pentru ca, nu-i asa, multi dintre consumatori nu prea stiu ce cumpara si cand ajung in fata rafturilor cu vinuri din supermarket parca au cea mai mare dilema a vietii lor. In cazul in care spotul prezinta eticheta sticlei pentru mai mult de 2 secunde, atunci neaparat vinul prezentat sa fie demi. Demisec, demidulce, n-are importanta, dar sa nu fie ceva extrem si Doamne fereste! sa fie sec. Neaparat sa fie ceva intre, sa nu cumva sa deranjeze papilele consumatorului. Atat se prezinta in reclame despre continutul sticlei cu vin. Nici vorba de arome, taninuri, aciditate, post-gust, asociere cu vreun preparat culinar sau alti termeni alambicati. Agentiile de publicitate au creat mare parte din spoturi dupa acelasi calapod: sticlele de vin sunt prezentate la finalul spotului, fara a avea in majoritatea cazurilor o legatura cu actiunea din spot. Intr-un domeniu in care scandalurile cu vinuri contrafacute romanesti fac cel putin o data pe an prima pagina a ziarelor centrale, cred ca principala carte pe care ar trebui mizat ar fi transparenta in productie. E adevarat, nu e treaba producatorilor sau a publicitarilor sa se ocupe de educatia consumatorilor. Asa o fi, dar atunci de ce in mai toate intalnirile pe care le-am avut cu producatorii sau cu reprezentantii lor i-am auzit lamentandu-se despre lipsa culturii din domeniul vinului de care da dovada consumatorul roman.
Inevitabil ajung la target. In ochii producatorilor si al publicitarilor publicul tinta e in mare parte compus din barbati, peste 25 ani cu venituri medii sau peste medii. Femeile nu prea cumpara vin, iar atunci cand o fac, scopul e acela de a-l “ameti” pe partener. Cel putin asta se intelege din reclame. In fapt pe producatori nu cred ca ii intereseaza cine le cumpara vinul. Daca acelasi vin e cumparat de Nea Costica, care lucreaza la banda sau de Florian, care tocmai a intrat in Barou e totuna. Bine, poate exagerez un pic, dar in mare cam asa stau lucrurile. Cei care teoretic si-ar permite vinuri din gama premium, prefera sa cumpere vinuri aflate in gamele inferioare. Dintr-un singur motiv: sunt mai ieftine. Cei cu bani nu vor cumpara neaparat vinuri mai bune si mai scumpe, ci doar mai multe vinuri ieftine. Ce vinuri credeti ca va cumpara in cativa ani proaspata generatie care a implinit 18 ani si care si-a luat BAC-ul in proportie de 127%? STF?
Ai perfecta dreptate – consumatorul are cea mai mare dilema cand ajunge la raft, ia demi ca sa nu riste nimic, iar eticheta e cea care il convinge ca a facut o alegere buna. E pacat ca producatorii de vin romani nu isi unesc fortele (si banii) pentru a crea o asociatie (sau mai multe, pe zone) si sa faca un pic de cultura (s-a incercat pe perioada CM de fotbal, cu niste pastile scurte de cateva minute, pe TVR).
Romanul a fost bautor de vin pana in ’90 (berea era la grupa mica), insa iata ca de 20 de ani berarii pistoneaza cu reclama si astfel romanul a inceput sa bea bere inclusiv iarna (vezi succesul Tuborg Christmas Brew).