Inca un sfarsit de saptamana petrecut in Ungaria. Destinatia: un festival gastro-enologic, aflat la a treia editie si pe care noi il frecventam a doua oara. Doar ca de aceasta data avem alaturi de noi si mai multi prieteni. Am descoperit Bor, mámor….Bénye din intamplare anul trecut si ne-a placut atat de mult atmosfera de festival ce domnea pe strazile satului Erdőbénye incat ne-am propus sa revenim, ba mai mult anul acesta i-am adus cu noi si pe altii. Cred ca asta se cheama “good marketing”. Editia din acest an se dorea a fi peste cea de anul trecut, mai ales ca pe site-ul oficial al evenimentului isi anuntasera prezenta 4 din cele mai bune 100 de restaurante din Ungaria. Asta fara a pune la socoteala obisnuitele deja concerte de jazz sau activitati dedicate copiilor.
Inarmati cu paharul de degustare oficial al festivalui am inceput periplul pe la cramele din Erdőbénye. Primul popas: Hommona. Aici pe gratarul din curte cei de la Sárga Borház Restaurant incingeau carnati de oaie si fripturi de porc ce urmau a fi servite cu castraveti murati la soare. Nu puteam sa stam deoparte asa ca le-am tinut companie cu un Furmint din 2010 si cu acordurile electro-jazz livrate de invitatul casei DJ Pax Tibi.
Pe o strada alaturata, la o aruncatura de doaga, un localnic si-a transformat atelierul de dulgerie intr-un Muzeu al Dogarului sau Kádármúzeum. De profesie inginer mecanic, Szűcs János a facut o pasiune pentru acest mestesug pe care l-a invatat de la socrul sau, ca mai apoi sa ajunga sa-si breveteze o serie de aparate destinate fabricarii butoaielor pentru vin. Dupa o lectie consistenta de istorie, exemplificata ca la scoala cu harta alaturi, am trecut si la prezentarea diferitelor tipuri de butoaie, doage, moduri de asamblare, unelte folosite. Stiati ca butoaiele destinate transportului vinului difera de cele destinate maturarii vinului, atat din punctele de vedere al dimensiunilor gabaritice cat si al grosimii doagelor folosite?
Pe strada paralela, ajungem la Bardon, in curtea caruia isi desfasurau activitatea cei de la Anyukám Mondta Restaurant. A fost cel mai delicios meniu din cate aveam sa gust: focaccia cu branza de capra, busuioc si ardei copti; porchetta (purcelus de lapte copt in cuptor si umplut cu mirodenii) servit in chifla; iar la desert crema de soc cu fructe de padure. Le-am asociat pe rand cu urmatoarele vinuri seci: Száz éves 2009, Birtokbor 2009 si Menon 2008, primele doua impresionandu-ne prin prospetime, aroma de fructe si gustul intens. In timp ce povestim despre via veche de peste 100 de ani, observam intr-un colt al mesei carioca pusa la dispozitie de organizatori si desenele facute de copii pe fata de masa din hartie. Nu ne-a luat foarte mult si am inceput si noi sa mazgalim artistic fata de masa: “We never really grow up, we only learn how to act in public!”
In curte la Abraham Pince se desfasoara un mic targ cu obiecte hand-made si haine vintage. Degustam un pahar de Furmint Birtok 2008 – probabil vinul cu cea mai ridicata aciditate din cate am reusit sa gust la aceasta editie a Bor, mamor… Benye. Pe vecinul lor, Janos Illés l-am cunoscut cu ocazia unei degustari de vinuri si branzeturi organizate in urma cu aproape doua luni de catre Biroul de Informare Turistica din Erdőbénye. Escortati de fiul lui Janos coboram in pivnita cramei Illés Pince si ne plimbam printre butoaie de vin, ajungand intr-un final la trezoreria unde toate boxele pentru invechit si pastrat vinuri sunt inchiriate pentru o perioada de 10 ani. La iesire ma delectez cu un pahar de Cuvee 2007 – un cupaj de Hárslevelu (50%) si Furmint (50%) – un vin dulce cu o textura catifelata si armonioasa.
Dupa ce ne-am adapostit de ploaia de vara ce a racorit pentru o ora strazile satului Erdőbénye trecem si pe la punctul de informare tursitica in incinta caruia era amenajata o casa traditionala. Fiecare camera a acestei case adaposteste o adevarata expozitie de unelte si obiecte specifice gospodariei taranesti. Nu mica mi-a fost mirarea cand intr-una dintre aceste camere am regasit exact acelasi model de carpeta pe care una dintre bunicile mele o avea in bucatarie.
La Vivamus, unul dintre cei doi producatori majori (alaturi de Béres) din localitate, patrudem in pivnita labirintica si dupa ce aproape ne ratacim pe unul dintre culoarele garnisite cu butoaie gasim sala de degustare si ceva mai incolo iesirea. Descoperim ca am iesim la lumina pe o cu totul alta strada decat cea de pe care ne facusem intrarea. Oricum suntem aproape de o alta crama. La Karadi-Berger poposim sa degustam comparativ doua Furmint-uri seci: unul din 2007 si unul din 2008. Cadem de comun acord ca varianta din 2008 e mult mai incantatoare, are prospetime si un post-gust intens.
Intr-un final ajungem si la cea mai noua crama din Erdőbénye, care si-a deschis portile in acest an: Turján. In timp ce pe scena amplasata in curtea proprietatii se manifesta in ritmuri de jazz trupa The Transform Quintet, de partea gastronomica se ocupau cei de la Mádi Kúria. Friptura de porc mangalita alaturi de cartofii la gratar au fost acompaniate de un proaspat Tokaji Furmint 2009, a carui structura crocanta a reusit sa stea bine langa preparatul culinar. Am incheiat seara urmarindu-i pe cei de la The Transform Quintet in timp ce ne “destrabalam” papilele cu un Tokaji Sargamuskatoly 2009 (adica un Muscat Lunel) vinificat demi-sec.
Cu siguranta ne vedem si la anul!
Pingback: VinCE 2012 @ Hotel Corinthia, Budapesta | Printre Vinuri