Hai-hui prin Bukkalja si Tokaj!

Urmatoare oprire a fost in satul Kacs (din aceeasi in zona viticola Bukkalja), unde avea loc festivalul mancarurilor gatite la ceaun. Am ajuns in momentul in care juriul degusta dintr-un ceaun generos in care a fost pregatit un gulyas cu carne de mistret. Verdictul maestrilor bucatari: delicios! N-am avut puterea sa-i contrazicem. 

In perimetrul destinat evenimentului se aflau in jur de 20-30 de echipe venite din toate colturile Ungariei pentru a gati impreuna la ceaun si nu neaparat pentru a se intrece pentru titlu. Am fost surprins sa vad si o echipa din judetul Harghita, pe a carei masa se aflau pregatite in aseptarea gulyasului doua vinuri romanesti de la Vinarte: Prince Matei si Soare. 

Printre ceaune si bucatari imbracati in straie medievale am remarcat si o adevarata masinarie de razboi: un cuptor pe roti, dotat cu 5 sertare in care se pregateau ciolane de porc la tava: mobile cooking!

Periplul nostru din nordul Ungariei avea ca destinatie o crama din satul Erdőbénye, aflat in zona viticola Tokaj, insa ne-am abatut abatut din drum, cand pe partea stanga a soselei ce leaga orasele Miskolc si Tokaj am zarit domeniul si crama Disznókő – Disznókő Szőlőbirtok és Pincészet. Nota bene: nu aveam nici o rezervare prestabilita dinainte, nu eram un grup numeros, ba mai mult era sambata dupa-amiaza. 

Am fost intampinati de o domnisoara ce stapanea o engleza cu un accent de invidiat si care ne-a condus prin crama gravitationala, construita respectand arhitectura zonei si dotata cu toate utilajele moderne necesare obtinerii unui vin de calitate superioara: prese, tancuri de inox, filtre. Mandria oricarei crame din zona Tokaj e pivnita in care se matureaza celebrele vinuri dulci si care au peretii acoperiti cu un mucegai moale de culoare neagra. Acest mucegai nobil se dezvolta in timp si se hraneste cu alcoolul ce se evapora din vinul pastrat in baricurile de stejar. Cei de la crama Disznókő se mandresc cu o pivnita completamente neagra, ce adaposteste licori cu un grad de zahar natural a carui nivel sfideaza legile fizicii – Eszcencia 2000 are o concentratie de zahar de 914 g/l ! Nu am mai avut timp sa degustam vinurile cramei asa ca la iesire m-am multumit cu o sticla de Furmint sec din 2010 pe care o voi deschide intr-una din zilele calduroase ce vor urma.

O jumatate de ora mai tarziu, ajungeam la crama si domeniile Béres – Béres Szőlőbirtok és Pincészet, unde centrul de turism al satului Erdőbénye a organizat o degustare de vinuri si branzeturi locale. Da, ati citit bine, satul are un centru de turism care se ocupa cu promovarea si organizarea a diferite evenimente ce ii vizeaza pe antreprenorii locali – fie ca sunt producatori de vin sau de branza, proprietari de restaurante, hoteluri sau mici mestesugari. Mai fusesem la Erdőbénye anul trecut cu ocazia festivalului Bor, Mámor… Bénye 2010, cand am viztat mare parte din cramele satului, insa nu ajunsesem sa trec pragul cramei Béres si nici sa le gust vinurile. Béres e unul dintre producatorii maricei ai satului: cu peste 45 de ha cultivate, cu o crama relativ nou construita (2006) dotata asa cum ii sta bine cu echipamente noi si performante si cu o sala de degustare, ce ofera o priveliste incantatoare asupra dealurilor cu vii. Inainte sa inceapa degustarea am dat o tura prin via din jurul cramei, mai exact prin plaiul (dűlő) Lőcse, pe care se afla o vie veche de 29 de ani plantata cu soiuile Furmint si Hárslevelű. Dupa cum am remarcat si pe domeniile cramei Disznókő, si aici la Béres, plantatiile cu vita de vie sunt foarte bine ingrijite, sanatoase.

In ciuda faptului ca pe facebook se anuntasera nu mai putin de 200 de participanti, la degustare am fost prezenti doar 6, comesenii nostri fiind un cuplu din orasul Szeged. Pe langa vinurile cramei Béres au fost prezentate si vinurile unui producator mai mic, tot din Erdőbénye, pe care il stiam de la vizita de anul trecut: Illés Pince, precum si produsele unui producator local de branza de oaie si capra: Gonda. Prezentarea vinurilor si a branzei a fost facuta de reprezentantii fiecarui producator, PR-ul cramei Béres: d-ra Krajnics Krisztiná, proprietara fermei de oi: d-na Goda Kiss Maria si proprietarul cramei Illés Pince: d-l Illés Janos. Despre cele 6 vinuri degustate voi scrie in urmatorul post, intitulat sugestiv “3 Béres + 3 Illés“. 

Povestind cu cei doi antreprenori mai mici (d-na Gonda si d-l Illés) am descoperit ca acestia isi valorifica produsele exclusiv local, la pensiunile si restaurantele din sat, existand permanent o relatie de cooperare intre unitatile HoReCa si micii producatori. Intrebati cum au resimtit perioada de recesiune sau ce artificii au folosit pentru a-si mentine vanzarile, acestia mi-au raspuns ca nu au intampinat asemenea probleme: comunitatea satului Erdőbénye si evenimentele organizate aici au fost indeajuns pentru a-si vinde in totalitate produsele.

O data incheiata degustarea am fost cadorisiti cu o mapa in care erau aranjate materialele promotionale ale obiectivelor din Erdőbénye precum si ale satelor din imprejurimi. La cererea noastra, d-ra Krajnics Krisztiná ne-a condus intr-un tur al cramei, ce functioneaza pe acelasi principiu gravitational. Ca o particularitate, am avut ocazia sa miros mai multe barique-ri noi de stejar realizate de mesterii locali (din nou un exemplu de exploatare a resurselor locale), cu grade diferite de ardere, a caror arome se regaseau si in vinurile pe care tocmai le degustasem. La final, de dragul unei degustari comparative am ales din magazinul de vinuri al cramei Béres o selectie de Furmint-uri single vineyard.

Ne-a luat ramas bun de la gazdele noastre din Erdőbénye cu promisiunea ca vom reveni in curand, cel mai probabil cu ocazia festivalului Bor, Mámor… Bénye 2011 din luna august.

Adaugă un comentariu