In cea din urma duminica a lunii februarie am hotarat impreuna cu sotia mea sa experimentam un nou preparat culinar, in jurul caruia se face destul de multa valva ca fiind o delicatesa frantuzeasca de renume: pulpe de pui de balta. Intr-adevar la nivel mondial francezii sunt cei mai mari consumatori de picioare de pui de balta (fr. cuisses de grenouille), importand anual intre 3000 si 4000 de tone.
Din cauza anumitor prejudecati care exista referitor la carnea de origine exotica (alta decat peste, pui, porc si vita), puii de balta nu se numara dintre cele mai populare preparate culinare disponibile la noi si probabil de aceea nici nu am gasit o varietate foarte mare. In real hypermarket exista doar intr-o singura varianta, in forma congelata, la pungi de 500 gr, picioarele fiind ambalate individual si relativ mici ca marime (in comparatie cu ce vazuseram noi pe site-urile culinare ale francezilor). Dupa ce am hotarat care le va fi soarta (am optat sa le pregatim cat mai simplu, si anume: pane) am ales si vinul care urma sa le insoteasca: Chardonnay Theia 2009, Cramele Halewood.
Chardonnay Theia 2009 face parte alaturi de Cabernet Sauvignon Hyperion 2006 si Feteasca Neagra Hyperion 2008, din gama “Titanii” (la drept vorbind nu stiu exact cum se numeste, eu am botezat-o intuitiv asa). Incepand cu 2011 aceasta gama va cuprinde inca 2 vinuri: Feteasca Neagra Hyperion 2009 si Pinot Noir Kronos 2009. Realizat sub forma unei editii limitate de 5000 de sticle, destinate exclusiv segmentului HoReCa, Chardonnay Theia 2009 a fost obtinut din strugurii culesi din podgoria transilvaneana de la Sebes-Apold.
Nu o sa ascund faptul ca dupa ce am deschis sticla de Chardonnay Theia 2009 si am mirosit dopul primul instinct a fost acela de a varsa intregul continut al sticlei in chiuveta. Ceva nu era in regula cu vinul de vreme ce dopul mirosea a varza acra! Imi cam luasem gandul de la al bea si ma indreptam sa deschid urmatorul vin cand m-am hotarat ca totusi, inainte de a-l petrece pe ultimul drum, sa-l torn in pahar si sa-i dau o incercare. Spre deosebire de miros, gustul se prezenta in conditii decente, nici vorba de vreun defect sau dezechilibru, mai mult nici vorba de vreo aciditate deranjata. Si atunci de unde mirosul de varza acra? Dupa cateva cautari se pare ca e vorba de un defect din fermentare. Inca nu sunt foarte sigur. Oricum, nu cred ca problema ar fi butoaiele de stejar american in care s-a finalizat fermentatia malo-lactica, si in care ulterior a fost maturat vinul. Din fericire, dupa o aerisire prelungita (realizata doar in sticla, nu m-am incumentat sa-l transfer in decantor), mirosul de varza murata a disparut si au inceput sa iasa la iveala aromele de fructe dulci (pere galbene, ananas) ale unui Chardonnay tipic, onctuos. Aroma de vanilie, extrasa din butoaiele de stejar american e frumos integrata, in plus, gustul e dominat de o senzatie cremoasa – corpolenta, cu aciditate scazuta si ceva rest de zahar.
Chardonnay Theia 2009 costa in jur de 44 RON si se gaseste in reteaua de magazine specializate The Winery Outlet.
