“Sunt putine lucrurile de care putem fi cu adevarat siguri in viata!” imi spunea unul dintre profesorii mei in facultate. Cu o parte din ele ne intalnim la tot pasul: gravitatia, principiul actiuniii si reactiunii sau principiul vaselor comunicante… Altele raman ascunse pana cand cine stie ce aliniere a astrelor ori dorinta a divinitatii ni le dezvaluie intr-un chip mai mult sau mai putin vadit. Revelatia acestui sfarsit de saptamana a fost rata cu prune la cuptor servita cu varza rosie si cartofi copti langa care am pus o Feteasca Neagra din 2008, gama Ancestral produsa de Crama Basilescu.
Rata cu prune la cuptor pe pat de varza rosie nu era o noutate, o mai incercasem si in trecut: sotia mea nu era la prima ei isprava culinara de acest fel. Nici vinul nu era chiar un necunoscut. Avusesem ocazia sa-l intalnesc la Enoteca Millesime in urma cu cateva luni in cadrul unei degustari organizate de Crama Basilescu. Asocierea dintre preparatul culinar si vin era insa o premiera. Cel putin pentru mine. Despre cum a fost preparata macaitoarea o sa povesteasca sotia mea intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat pe viitorul ei blog cu bunatati culinare. Depre cum s-a prezentat vinul aflati in cele ce urmeaza.
L-am decantat. Stiu ca exista pareri pro si contra in ceea ce priveste decantarea vinurilor rosii: cum ca cele tinere nu ar beneficia prea mult de avantajele decantarii sau ca taninurile nu ar fi influetate de aerisirea vinului. O data decantat l-am pus nitel la rece. La concentratia de alcool cu care se mandrea (14.8%) o temperatura relativ ridicata a ambientului (peste 22 de grade dat fiind ca in bucatarie cuptorul era incins) ar fi grabit volatilizarea compusilor aromatici. Dupa 30 de minute de aerisire l-am servit in pahare. Culoare rubinie intensa, picioare lenese, lungi, elegante. Atacul e navalnic, fructe negre salbatice (coacaze negre) si domestice (prune), ce au ajuns sa faca parte din gemurile adapostite in camara bunicii. Secundare isi fac aparitia “pepite” de cacao si ciocolata amaruie. Corp plin, rotund, cu taninuri catifelate ce mangaie placut palatul conducand spre un final lung si persistent. Un vin complementar si congruent deopotriva cu garnitura si carnea de rata. O asociere cat se poate de echilibrata in care nici un element nu incearca sa-l domine pe celalalt insa fiecare isi face simtita prezenta intr-un chip cat se poate de armonios.
Nu stiu carei bucatarii apartine minunatia asta de rata cu prune pe pat de varza rosie si cartofi copti. Ca o fi romaneasca, ungureasca sau bulgareasca, ce mai conteaza? Un lucru e insa cert: trebuie servita cu o excelenta Feteasca Neagra. Daca e de la Crama Basilescu cu atat mai bine.
