Degustare de vinuri de la Domeniile Tohani @ CDViN, Arad

Pe membrii grupului Vestik, organizati in Clubul Degustatorilor de Vin Neautorizati i-am cunoscut prima data in urma cu 5 ani si de atunci ne-am tot vazut ba la diferite targuri de vin, ba in vizite la crame, insa nu apucasem sa le trec pragul clubului ce isi are sediul in “odaile bunicii” de pe Bulevardul Vasile Milea din Arad. S-a intamplat intr-un final, saptamana trecuta, o data cu degustarea de vinuri de la Domeniile Tohani organizata in orasul de pe Mures de crama din Dealu Mare.

Nu-i mai vazusem de ceva vreme pe Pivinicerul & Co., asa ca n-am stat prea mult pe ganduri si am dat curs invitatiei adresata de Marina Samoila (reprezentant al companiei Domeniile Tohani) de a participa la degustarea pusa in scena la sediul CDViN din Arad. In plus, cel putin pentru mine noile vinuri produse de Domeniile Tohani reprezentau o noutate.

Domeniile Tohani reprezinta in momentul de fata cea mai mare crama din Dealu Mare, avand in exploatare 500 de hectare de vita-de-vie, aflate in proprietatea cramei din cate am inteles. Dezvoltata pe structura fostului IAS Tohani, compania e detinuta in proportie majoritara de catre omul de afaceri Virgil Mandru. Nu va ascund faptul ca pentru mine vinurile produse de Domeniile Tohani au reprezentat in trecut o mare dezamagire, motiv pentru care le-am tot evitat. Or fi fost de vina conditiile de pastrare din marile magazine, or fi avut vinurile vreo hiba, nu stiu, insa dupa mai multe sticle ce si-a gasit sfarsitul in chiuveta nu m-am mai apropiat de vinurile de la Domeniile Tohani. Asta ca sa nu mai spun ca tot ei sunt cei care produc (sau mai bine zis imbuteliaza) “the infamous” Sange de Taur.

Intr-un final, valul de schimbari care a cuprins cramele mari din Romania in ultimii ani, a ajuns si la Domeniile Tohani. In primul rand, a fost adus un enolog de Lume Noua, un sud-african, pe numele sau Albertus van Der Merwe. Apoi, in urma cu mai bine de doi ani, crama a trecut printr-un proces de rebranding, si-a pus ordine in gamele comerciale si a venit pe piata cu o serie vinuri ce tintesc spre segmentul premium, super-premium si high-end. Noua imagine a cramei e construita pornind de la povestea de dragoste dintre Principele Nicoale, membru al Familiei Regale a Romaniei si Ioana Dumitrescu (Dolleti), fiica unor latifundiari din Tohani. In 1931 principele s-a casatorit la Tohani cu aleasa inimii sale, fara a avea insa acceptul Casei Regale, motiv pentru care ulterior a si fost decazut din drepturi, petrecandu-si restul vietii in exil. De altfel povestea ar putea fi la fel de bine subiect de film, avand cam toate ingredientele necesare.

Eram curios asadar sa gust noile vinuri de la Domeniile Tohani. Degustarea a debutat cu un asamblaj de Tămâioasă Românească, Sauvignon Blanc, Riesling şi Fetească Albă, pe numele sau Cuvee Nicolae alb 2014. Un vin proaspat, in care se se simt aromele de flori soc si ardei verde venite partea Sauvignon-ului Blanc, precum si notele usor aromate ale Tamaioasei. Gustul e plin cu corp rotunjor, aciditate buna, aducand chiar si niste note minerale. Post-gustul e citric, proaspat mediu ca lungime. E un asamblaj foarte bine lucrat, in care se fiecare soi si-a gasit locul si e parte intregranta a unui tot unitar.

Am continuat cu un rose din Busuioaca de Bohotin (sau un asamblaj de mai multe feluri de Busuioaca din cate am inteles), vinificata in sec – Cuvee Dolette 2014. Nas de trandafiri si pere busuioace, tipic pentru Busuioaca de Bohotin, nu foarte intens, dublat in gust de o aciditate buna, frutty, proaspata. L-au apreciat in egala masura atat doamnele cat si domnii, care mi-au fost comeseni.

Primul vin rosu al serii a fost o Feteasca Neagra 2013 din gama Mosia de la Tohani. O Feteasca Neagra proaspata, al carei principal atu e prospetimea si fructuozitatea: nas de fructe negre de padure, in gust o aciditate buna de fruct proaspat, corp mediu si un post-gust de “maiada”. E genul de vin easy to drink, easy to understand, de deschis dupa-amiaza, after-work, sau seara in timp ce te uiti la serialul preferat.

A urmat Cuvee Nicolae rosu 2013, un asamblaj de Merlot, Pinot Noir si Feteasca Neagra. Un vin cu o aroma dominanta de visina atat in nas cat si in gust, ceea ce ma face sa cred ca Merlotul e majoritar. Pe de alta parte, am simtit Pinotul Noir, cu aromele sale de “forest floor” si tenta aceea rustica in gust, oarecum neintegrata. Cred ca pentru asamblaje rosii din Dealu Mare, “just stick with the good old recipe”, adica Merlot, Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra. In cele mai multe cazuri functioneaza.

Partea cea mai interesanta a degustarii a venit pe final cand au fost fost servite comparativ 2 cate 2, urmatorele vinuri: Principele Radu 2010 si 2011 respectiv Apogeum 2011 si 2012.

Principele Radu 2010 vs 2011
Principele Radu e un Merlot, dintr-o vie tanara (primul an de productie a fost 2010), cu un randament de 8 to/ha, vinul fiind maturat pentru 12 luni in barrique-uri la a doua folosire. Teoretic e doar pentru HoReCa, dar practic il gasiti si in unele lanturi de mari magazine (real,- hypermarket si Kaufland).

Anul I – 2010 a iesit la rampa cu arome de fruct supracopt, de gem, ajungand pana la note de fruct stafidit, completate de impresii dulci, vanilate. Gustul e plin, concentrat, cald, cu taninuri catifelate, rotunjite, per ansamblu fiind un vin care apasa destul de greu pe papile.

Anl II – 2011 e din cu totul alt film, mult mai proaspat, atat olfactiv cat si gustativ. E Merlot din Dealu Mare, deci e destul de multa visina, dar mult mai elegant pusa in “scena”, completata si de alte fructe negre (afine si coacaze). Nu lipsesc nici notele de scortisoara si ciocolata neagra. Structura destul de buna, aciditate, taninuri, fruct din belsug, post-gust mediu de fructe negre.

Anul I mi-a adus aminte de primul Merlot de la Alira realizat de Mark Dworkin in Dobrogea, tot dintr-o vie aflata in primul an de recolta, stilul fiind destul de asemanator. Anul II e mult mai abordabil, mai proaspat si chiar mai usor de baut.

Feteasca Neagra Apogeum 2011 vs 2012
Apogeum e o Feteasca Neagra, dintr-o vie batrana (de vreo 50 de ani daca am inteles bine), vinul fiind maturat pentru 12 luni in barrique-uri la a doua folosire. Editie limitata, vreo 5000 de sticle. Medalie de aur la Bruxelles in 2014 pentru editia din 2011.

2011 – Celebra pruna uscata e prezenta alaturi desigur si de alte fructe negre destul de bine coapte (in special coacaze si porumbele). Ciocolata neagra, cacao si usoare note de tabac, completeaza foarte interesant tot tabloul aromatic. Gustul e extractiv, plin, dens, cu aciditate buna, taninuri catifelate si cu structura cat se poate de serioasa.

2012 – Nas destul de inchis initial, cu tonuri afumate de lemn ars la inceput, pe parcurs apar si fructe negrele (coacaze, afine, mure), insa de data aceasta pruna uscata nemafiind atat de evidenta. Gustul e rotund, plin, carnos, cu aciditate buna si taninuri usor picante pe final. Foarte interesant structurata, cu ceva mai multa prospetime in gust si mai multa vivacitate.

De data aceasta diferenta dintre cele doua vinuri nu a mai fost atat de mare. 2011 mi-a adus aminte de Feteasca Neagra Ancestral 2008 de la Crama Basilescu si cred ca nu e foarte departe de ea. In schimb 2012 e ceva mai proaspata, insa nu are aceeasi densitate in gust. Sunt doua Fetesti Negre foarte bune. E adevarat si foarte scumpe. Inteleg ca sunt rezultatul a 15 ani de munca. Sper sa nu fie in zadar.

domeniile-tohani-principele-radu-apogeum

Adaugă un comentariu

*

*