Degustare Baron Gaston Legrand armagnac & Lheraud cognac @ Restaurant Graf, Oradea

1680. Familia Lhéraud se stabileste in satul Lasdoux, din departamentul Charente, mai precis in Petite Champagne, centrul regiunii Cognac – sud-vestul Frantei. In acest sat, capul familiei, Alexandre Lheraud, cumpara o casa, pamant si incepe sa se ocupe cu agricultura. De altfel, familia Lhéraud locuieste si azi in aceeasi casa din Lasdoux, construita in secolul 10, cumparata de Alexandre Lhéraud. Desi in regiune se cultiva struguri, se produce vin, ba mai mult acesta se si distileaza de mai bine de 200 de ani, viticultura intra in preocuparile familiei de abia in 1795 cand Augustine, fiul lui Alexandre primeste 10 ha de vita-de-vie din partea Lordului Bouteville. Primul cognac al familiei Lhéraud e distilat in 1802…

Am avut placerea de a asculta povestea uneia dintre cele mai respectate afaceri de familie din Cognac, in cadrul unei degustari de cognacuri si armagnacuri organizata la Restaurantul Graf din Oradea de catre Alin Ursu, reprezentantul regional al casei Lhéraud.

Fiind un producator mic de cognac, familia Lhéraud si-a vandut productia de distilat de vin marilor companii, reusind totusi sa-si pastreze si sa-si tezaurizeze o parte din cognacurile produse de-a lungul timpului. Cel care consolideaza pozitia si statul familiei in regiune este Eugene Lhéraud, ce infiinteaza in 1881 prima distilerie (primul alambic) al familiei.

Domeniul se extinde in 1931, cand Remy, fiul lui Eugene cumpara mai multe hectare de vita-de-vie astfel ca domeniul agricol ajunge la 150 de ha din care 90 ha sunt plantate cu vita-de-vie. Viile se afla majoritar in arealul Petite Champagne, insa familia distileaza vinuri si din celelalte areale din Cognac – Grande Champagne, Borderies, Fins Bois, Bons Bois, precum si din Bas-Armagnac, parte a regiunea Armagnac. Din punct de vedere al sortimentului viticol plantat in Petite Champagne si folosit pentru producerea cognacurilor, predomina soiul Ugni Blanc secondat de Folle Blanche si Colombard.

Incepanda cu 1960, afacerea e controlata de sotii Guy si Andree Lhéraud, ulterior fiul lor Laurent ajungand sa se ocupe de distilarea vinurilor, secondat de fiul sau Jean-Charles. Daca monsieur Guy e cel care se ocupa de promovarea la nivel international a brandului Lhéraud, doamna Andree e cea care isi pune afectiv amprenta asupra imaginii, caligrafia ei imbogatind etichetele sticlelor de cognac si armagnac. Lhéraud e o afacere de familie, cu 15 angajati, care produc si vand peste 1 milione de sticle de cognac anual din care peste 90% ajung dincolo de granitele Frantei.

Chiar daca familia Lhéraud a inceput sa distileze vinuri inca de la inceputul secolului 19, de abia in 1970 ajung sa iasa pe piata cu un cognac sub propriul nume – Lhéraud. De altfel, casa Lheraud se numara printre putinele case din Cognac care imbuteliaza cognac vintage sau millesime (adica obtinut dintr-un singur an de recolta).

Degustarea de la Graf a debutat cu servirea armagnacurilor Baron Gaston Legrand, brand detinut de familia Lhéraud.

Primul servit a fost un VSOP. La fel ca si in cazul regiunii Cognac si in Armagnac se utilizeaza aceleasi denumiri prescurtate pentru a desemna vechimea unui distilat – VS, VSOP, XO. In acest caz un VSOP (Very Superior Old Pale) este un amestec de distilate de vin, dintre care cel mai tanar a fost invechit in butoaie de stejar cel putin 4 ani de zile. Nas cu note de fructe galbene coapte si miere, gustul e insa unul destul de agresiv.

A urmat apoi un millesime 1986. Distilat in 1986, acesta a fost pastrat in butoaie de stejar timp de 28 de ani, pana in 2014, cand a fost imbuteliat. Butoaiele folosite pentru maturarea armagnacului, au un volum de 350 l, iar lemnul provine din padurile de stejar Limousin si Monlezun. Nasul e dominat de arome de miere, nuci prajite si caramel, gustul fiind unul mult mai fin si mai placut decat cel al VSOP-ului. Se simte insa o latura “salbatica” in gust.

Seria armagnacurilor a fost incheiata de un millesime 1975. La fel ca si celelalte armagnacuri acesta a fost obtinut prin distilarea vinurilor din soiurile Ugni Blanc, Folle Blance si Baco Blanc, fiind apoi maturat in butoaie de stejar timp de 39 de ani, pana in 2014 cand a fost imbuteliat. Nasul e dominat de o serie de note florale foarte interesante, gustul avand o tenta dulce-amaruie pe final.

baron-gaston-legrand-armagnac

Dintre cognacuri primul servit a fost un VSOP Petite Champagne. E un cognac din gama entry-level, denumita Emotion, avand o vechime de cel putin 5 ani, fiind un amestec de cognacuri incadrat ca VSOP (varsta minima a celui mai tanar cognac din asamblaj fiind de 4 ani). Chiar daca face parte dintr-o gama entry-level, nivelul calitativ e unul destul de ridicat, Lheraud nefolosind aditivi precum caramelul sau zahar.

A urmat un Cuvee 20 Petite Champagne. Maturat pentru o perioada de 20 de ani in butoaie de stejar. Asadar un cognac care poate fi catalogat ca XO. 43% vol. alcool si un gust foarte placut, catifelat, smooth. Pretul de retail e undeva pana in 300 de lei, asadar un raport excelent calitate-pret.

Am continuat cu Eugenie XO. Maturat 30 de ani in butoaie de stejar. Din cate am inteles, chiar daca e un cognac catalogat ca XO, e vorba totusi de un vintage si nu de un amestec de cognacuri. Un cognac destul de puternic in gust, ce aduce a arome de alune prajite, vanilie si alte condimente dulci.

Ar fi trebuit sa incheiem seara cu un millesime, un 1969 Grande Champagne. E un cognac invechit 44 de ani, fiind imbuteliat in 2013. Datorita perioadei atat de indelungate petrecute in butoaiele de stejar, cognacurile millesime nu mai sunt “taiate” (sau mai bine diluate) cu apa distilata pentru a le fi redusa taria alcoolica, ele ajungand in mod natural datorita evaporarii alcoolului de-a lungul anilor la un volum alcool cuprins intre 40% si 48%. E un cognac excelent, cu o complexitate aromatica ce variaza de la fructe uscate si condimente la note de alune, cu un gust catifelat si un post-gust incredibil de lung.

Surpriza a venit la final, cand a fost servit un millesime 1914 Grand Siecle – Grande Champagne. Un cognac eveniment, cu care nu cred ca te intalnesti de foarte multe ori in viata. Eu cred ca esti norocos daca apuci sa te intalnesti macar o data, avand in vedere ca pretul mediu unei astfel de sticle ajunge undeva pe la 5000 de euro. Un cognac aparte, distilat de femeile familiei Lheraud, pentru ca in 1914, anul in care a izbucnit primul razboi mondial, barbatii au trebuit sa ia calea frontului. Cognacul a fost tras in sticle in anii ’80. Am savurat aceasta picatura de istorie care aproape ca s-a evaporat in gura.

cognac-lheraud

Adaugă un comentariu

*

*