E 7 si ceva. De la fereastra hotelului la care ne-am cazat in Alba-Iulia, privesc cum orasul se trezeste la viata. O dimineata mohorata de vineri. E sfarsitul lui august, dar putea fi la fel de bine octombrie. Masini, semafoare, pardesie, asfalt ud. Cand ploua, fiecare oras e la fel. Ai mei inca dorm. Is franti. Desi am vizitat mai putine crame si locuri decat ne-am propus initial, a fost destul de obositor. Pentru toti 3. Ma uit peste cadrele trase in primele trei zile ale turei #WinesofTransylvania – nu-s tare incantat, n-am avut parte de o vreme tare frumoasa, a plouat destul de mult. Sper ca azi sa fie mai bine, pentru ca o sa fim tot pe-afara. Pe dealuri. Printre vii. O sa-mi comand un pahar de Romantine Brut la micul dejun si sper ca la un moment dat sa iasa si soarele.
Imediat dupa micul dejun am iesit la o plimbare prin cetatea Alba Carolina. Nu mai ploua. E destul de devreme, majoritatea localurilor si locatiilor sunt inca inchise, dar totusi e ceva agitatie pe strazile din cetate – se instaleaza scene, se amplaseaza gherete – e prima zi a festivalului Dilema Veche 2015. Line-up-ul de anul asta nu m-a convis, altfel poate zaboveam o zi prin orasul de pe Mures. Cetatea renovata arata destul de bine, asa ca merita sa o vizitati daca ajungeti in “Cealalta Capitala”.
Pe la 9 o luam din loc, cu destinatia Jidvei. E prima data cand vizitez un “gigant”. 2412 hectare de vita-de-vie pe rod. 12 milioane litri de vin produsi in fiecare an: spumante, linistite, distilate; albe, roze, rosii; bag-in-box, entry-level, medium si premium. Un pluton de vinificatori, enologi si consultanti. In total 400 de angajati.
Meeting point-ul e la Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Balta. Ora 10. S-a mai insenintat. Punctam venirea cu un pahar de spumant roze. Sec. O tura scurta prin castelul aflat in proprietatea familiei Necsulescu, ghidati de doamna Vichi. Nu apuc sa fac foarte multe poze. In schimb, va arat cateva mult mai reusite facute in doua tabare de fotografie de altii.
Suntem luati in primire de Ioan Marginean, sef peste plantatiile cu vita-de-vie ale Jidvei SRL. Promite sa ne arate printre altele si cea mai noua crama data in functiune anul trecut, asa ca urcam in Range Roverul sau si pornim spre Tauni. La iesirea din sat observ in varful unui deal cocotate cateva zeci de tancuri de inox. That must be it!
Ajungem destul de repede. E o crama open-air, in sensul in care nu are pereti si acoperis, insa e dotata cu toate “jucariile” necesare producerii vinului. Florin Fratila, cel care are pe mana “Cetatea Vinului” din Tauni ne prezinta intreg fluxul tehnologic. Sortarea si presarea strugurilor precum si fermentarea & stabilizarea musturilor au loc aici. In plus toate operatiunile de transvazare a mustului au loc gravitational. Rezervoarele de inox au mantale termice controlate astfel incat se poate urmari si monitoriza evolutia fiecarui must in momentul fermentarii. In plus, avand in vedere amplasarea cramei, timpul in care strugurii ajung din vie in presa a fost redus considerabil. In total, capacitatea de stocare a cramei de la Tauni e de 6 milioane de litri.
Ii invidiez pe cei care lucreaza aici sus. Poate ca nu sunt intotdeauna cele mai prielnice conditii, dar privelistea care ti se deschide in fata ochilor in fiecare zi merita tot efortul. Aproape oriunde te uiti sunt dealuri cu vita-de-vie, fie dispuse pe terase, sub forma unor veritabile amfiteatre, fie acoperind coamele colinelor.
“Acolo, unde e parcela aia mai mare, avem plantat Chardonnay, dincolo avem Pinot Noir. De acolo provin strugurii pentru vinul de baza pentru spumant. Pinot Noir-ul pentru spumant e o provocare in fiecare an.” D-l Marginean stie fiecare deal cu ce soi e plantat, din ce an e via respectiva si ce suprafata are parcela. “Am facut destul de multe replantari in ultimii ani, am inlocuit din viile vechi care erau neproductive sau care aveau multe goluri si multe impuritati. Am investit si in utilaje de recoltare a strugurilor. Avem combine cu care recoltam mecanizat. Desigur, nu peste tot se poate face acest lucru, inca lucram foarte mult manual – tot ce e plantat pe terase se lucreaza manual.”
Ne luam ramas bun de la Florin si de colegii lui si ne indreptam spre plantatiile cu vita de vie din localitatea Jidvei. “In ultimii ani am plantat si soiuri rosii. Dar nu toate merg asa bine. Nu as mai planta Cabernet Sauvignon. In schimb Syrah-ul a fost supriza placuta – merge foarte bine.” se destainuie d-l Marginean.
Discutam si despre anul viticol 2015. “Noi nu am avut probleme cu seceta. Au fost intr-adevar mai putine precipitatii, dar via nu a avut de suferit. Ploaia de zilele astea a fost foarte bine venita, dar nu am mai avea nevoie de apa. In schimb, anul asta o sa ne confruntam cu o problema noua si de aceea am si inceput o campanie pe internet. La cum arata strugurii, o sa avem foarte mult must. Mai mult decat e capacitatea noastra de inmagazinare. Asa ca o sa vindem direct mustul la 4 lei / kg pentru ca nu mai avem unde sa-l depozitam.” Nici nu e de mirare, avand in vedere ca unele plantatii au un randament de peste 10 tone de struguri la hectar.
Ajungem intr-un final la crama din Jidvei, cartierul general daca pot sa-l numesc asa al producatorului cu acelasi nume, dezvoltat pe locul fostului IAS Jidvei construit in urma cu 40 de ani. Fostul IAS a fost extins in aproape toate directiile cu mai multe hale metalice, ce adapostesc rezervoare din inox de toate dimensiunile. Cel mai mare, folosit pentru omogenizarea vinurilor are 100.000 de litri. Cat toata productia unui mic producator de vin ce are 20 de ha. Intr-una dintre hale zaresc o jucarie care imi atrage atentia – e un filtru cu osmoza inversa. “Il folositi ?” intreb. “Da, dar destul de rar” mi se raspunde.
Ajungem si intr-una dintre vechile hale ale IAS-ului. Aici stau aliniate budane mari de lemn cu o varsta apreciabila, folosite inca pentru micro-oxigenarea vinurilor. Langa ele, barrique-uri de 225l la prima sau a doua folosire. Ceva mai incolo se odihnesc sticlele de spumant, inchise cu “crown-cap”, in care s-a incheiat a doua fermentare si care se afla in perioada de maturare in sticla care dureaza vreo 9 luni. Apuc sa ma intalnesc si cu d-l Ioan Buia, enolog-sef la Jidvei. E prins cu sedinte, dar apreciez ca si-a facut timp sa ne intalnim pentru un scurt schimb de amabilitati.
Ne intoarcem la castelul din Cetatea de Balta. Pe drum, trecem prin mai multe sate, in care oamenii aflati la strada ne saluta. Majoritatea lucreaza pentru cel mai mare producator de vinuri din Transilvania in special la muncile din vie asa ca nu mira ca Ioan Marginean ii cunoaste pe foarte multi dintre ei. Din cate inteleg familia Necsulescu prin intermediul companiilor pe care le detine a investit foarte mult in campanii de responsabilitate sociala – sustinerea financiara a scolilor si a gradinitelor, rasplatirea copiilor premianti cu vacante la mare, asigurarea unei paiini in fiecare zi pentur fiecare angajat etc.
Ajunsi in fata Castelului Bethlen-Haller ne luam ramas bun de la Ioan Marginean, ii multumim pentru amabilitatea si disponibilitatea de care a dat dovada, purtandu-ne prin marea de vii a Jidveiului. Cu soarele in spate, lasam in urma Tarnavele si pornim spre Targu-Mures. A fost inca o zi plina, destul de obositoare, dar ma bucur ca am reusit sa vad si cealalta fata a “gigantului”. Care nu arata chiar atat de rau, cand ai parte de un cer cat de cat senin si o lumina buna.
