Il incercasem nu de mult pe cel din 2013 – foarte atent lucrat, dar aveam o sticla si din 2012 si doream sa le vad oarecum “comparativ”, cat inca il aveam “proaspat” in memorie pe cel din 2013. In plus, am o retinere in a tine la pastrare pentru mai multi ani vinuri albe in conditii necontrale de temperatura si umiditate. Asa ca in noaptea dintre ani am deschis sticla de Revelatio 2012 Davino.
Nas cu puternice tente minerale (a la Sancerre) dublate de tot felul de condimente (enibahar, piper alb). Gust cu corp plin, rotunjit la colturi, cu aciditate buna si cu o zona mineral-vegetal-condimentata rar intalnita. Post gust intens, remanent.
Mi-a placut si cred ca il mai puteam tine mult si bine. Batonajul se pare ca poate face intr-adevar minuni in directia realizari unor vinuri albe cu durata de viata si il prefer maturarii in butoaie de lemn (in special barrique). Ca evolutie, Revelatio 2012 Davino a trecut de zona floral-vegetala si se afla intr-o zona minerala, ca peste cativa ani sa apara si primele semne ale unui buchet de sticla.
Daca mai era de demonstrat Revelatio e unul din vinurile albe seci romanesti care ar merita tinute si baute in timp. Pacat ca nu prea se organizeaza degustari verticale care sa demonstreze acest lucru. Macar o data pe an, pentru a observa cum evolueaza si fiecare “recolta” in parte, de la un an la altul dar si comparativ cu ceilalti ani.
