Destul de aglomerat programul Enotecii Millesime, in ultima perioada. Nu trece saptamana fara sa se organizeze cate o degustare de vinuri. Saptamana trecuta, vineri 28 martie, am participat alaturi de alti membri ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului la o degustare organizata de Crama Oprisor, sustinuta de catre Florin Ionescu (aka Boris) reprezentantul de vanzari pe aceasta zona (de Vest) a deja celebrei cramei din Oltenia.
Nu cred ca mai e nevoie sa va povestesc ce? cine? unde? cum? si cat? despre Crama Oprisor. Poate doar faptul ca dintre toate etichetele si vinurile pe care Crama Oprisor le-a scos pana acum, avand la baza diferite de concepte, doar trei game destinate HoReCa au caracter de permanenta si se (re-)produc in fiecare an: Caloian, La Cetate si Oltenia Profunda (ce cuprinde vinurile Dragaica, Rusalca, Smerenie si Cabernet Sauvignon Premium). Acesta e “core”-ul Cramei Oprisor. De aici titlul acestui articol…
Revenind la degustare, au fost aliniate o parte din vinurile gamelor La Cetate si Oltenia Profunda. In total 7 etichete. Nu neaparat in ordinea urmatoare…
La Cetate Chardonnay 2011
Nas frumos in care se simte fructul (cu ceva tente exotice si fructe galbene: piersica, caise) si o usoara adiere untoasa. Gustul e plin, cu aciditate buna, cu alcool de 14% foarte bine intregat, usor amarui pe final. In post-gust se simte o tenta citrica-amaruie de grapefruit. Din cate am inteles a stat undeva intre 4-6 luni in barrique-uri frantuzesti (probabil la a doua folosire).
La Cetate Tamaioasa Romaneasca 2011
Nas cu tipicitate de Tamaioasa Romaneasca, cu o nota vegetala (busuioc) destul de persistenta la inceput, dupa care vinul se deschide inspre zona de fructe dulci (smochine, curmale) si miere de salcam. Gustul e demisec (la limita superioara a palierului) insa restul de zahar e dublat de o aciditate buna, placuta, rezultand un vin bine legat, coeziv. Post-gust usor amarui.
La Cetate Feteasca Neagra 2011
Nas de ciocolata neagra si fructe negre de padure bine coapte, fiind prezente si celebrele prune uscate (eventual afumate). Se simt si cele 12 luni in barrique, insa intr-un maniera destul de eleganta. Gust cu aciditate buna, cu fructuozitate de fruct copt, cu taninuri uscate, usor picante, dar altfel destul de amabile. 14% alcool f. bine integrat. Post-gustul aduce a coacaze negre. In pahar ramane un iz ce mi-a amintit de borhotul de prune de la palincaria din satul bunicilor. Deci, e de bine.
La Cetate Shiraz 2011
Nas cu puternice impresii de ciocolata, vanilie + fructe de padure rosii si negre, unele mai coapte decat altele. Gust cu aciditate buna, cu taninuri picante, corp mediu si destul de multa fructuozitate (de coacaze rosii). E un vin bun, si-a castigat cativa fani, insa nu e genul meu de Shiraz.
Tot legat de gama La Cetate, am aflat ca numele vine de la un deal aflat in spatele cramei, care a fost botezat de localnici in acest fel intrucat in varful acestuia s-a aflat “pe vremuri” o cetate din lemn.
Rusalca Alba 2012
Nas cu o complexitate aromatica interesanta: fructe galbene (pe de o parte exotice – ananas si pepene galben, pe de alta parte – caise si corcoduse) printre care se infiltreaza si niste tente vegetal-minerale. Gust cu aciditate placuta, cu corp plin si rotund, flancat de o mineralitate savuroasa. Post-gust placut, lung, intens. Un vin cu o structura foarte interesanta, acest cupaj de Pinot Gris, Chardonnay, Sauvignon Blanc si Riesling de Rin. Daca stau sa-mi amintesc, mi-au placut si variantele de Rusalca Alba din 2009 si 2011.
Dragaica Rosie 2011
Nas cu impresii de fruct copt si supra-copt: cirese, visine, gem de capsuni, dulceata de zmeura. Plus alte arome colaterale (sau tertiare) venite in urma contactului cu barrique-ul: cacao si scortisoara. Gust cu aciditate buna, taninuri coapte, corpolenta medie, usor picant pe final. Post-gust de fructe rosii acrisor-amare (cirese si visine). Imi place gustul suculent si delicios al acestui cupaj de Syrah, Cabernet Sauvignon, Merlot si Pinot Noir, chiar daca in timp tinde sa copleseaza palatul si sa devina obositor.
Smerenie 2011
Nasul debuteaza timid, cu aluzii de fructe negre (afine) si rosii (coacaze, cirese) plus o impresie florala (de violete sau toporasi). Gust cu o structura fina si delicata, dublata de o senzatie de catifelare ce mangaie si dezmiarda palatul, ca pe final sa-l piste obraznic cu o doza mica de taninuri picante. In post-gust e proaspat, fructuos, aducand a fructe rosii (cirese de mai).
Ce apreciez in mod deosebit la acest vin e aceasta succesiune de senzatii gustative: catifelarea, finetea, amplitudinea – care iti dau impresia unei revelatii, a sentimentului epifaniei, a dezlegarii misterelor universului… Urmata in mod brusc si neasteptat de taninurile picante – care iti ard cateva palme si te coboara inapoi cu picioarele pe pamant, amintindu-ti care iti este conditia si mustrandu-te pentru indrazneala de a-ti fi imaginat ca ai gustat din pomul vietii…
