Vacanta de vara (de o saptamana) petrecuta in acest an in Kefalonia a inclus si vizita la doi dintre producatorii de vin localizati pe acesta insula greceasca: Cooperativa Producatorilor de Robola din Kefalonia – reprezentand 300 de viticultori care exploateaza 100 de hectare de vita-de-ve si crama Gentilini – care produce vinuri de pe 10 hectare plantate cu vita-de-vie.
Dar inainte sa va povestesc despre cele doua crame, cateva cuvinte despre conditiile pedo-climatice si soiurile cultivate. Din punct de vedere viti-vinicol, Kefalonia (sau Cephalonia) e cea mai prolifica insula dintre toate insulele ionice. Suprafata totala a plantatiilor cu vita-de-vie de pe insula se ridica undeva la 300 de ha si cuprinde 3 VQPRD-uri (echivalentul DOC-urilor): Robola (cel mai mare VQPRD, cuprinzand 180 de hectare), Mavrodaphne de Kefalonia si Muscat de Kefalonia. Plantatiile se intind pe altitudini cuprinse intre 175 m si 800 m, cele mai inalte aflandu-se pe versantul vestic al muntelui Enos (al carui varf atinge cota 1628 m). Climatul insulei e unul racoros spre rece cu ierni umede (1300 mm ploaie) si cald spre fierbinte cu veri uscate (temperatura medie in luna august e de 26 grade Celsius). Solul e destul de variat: calcaros in sudul insulei, argila brun-roscata si sisturi in zona colinara.
Ce m-a impresionat pe mine a fost faptul ca Robola, soiul de struguri reprezentativ al insulei, a fost cultivat fara port-altoi pana in 1988, cand intr-un final si-a facut si aici aparitia filoxera si au inceput replantarile folosindu-se butuci care s-au dovedit rezistenti la aceasta insecta daunatoare. Interesant e si faptul ca pe insula exista plantatii cu Robola vechi de peste 100 ani, la care sistemul de conducere al vitei-de-vie e cel traditional, prin taieri joase, de tip semicerc, fara alte mijloace de sustinere.
Soiurile indigene cultivate pe insula sunt: Robola (pentru vinuri albe seci), Tsaoussi (vinuri albe seci), Vostilidi, Muscat (vinuri albe dulci), Aghiorghitiko (vinuri rosii seci), Mavrodaphne (vinuri rosii seci si dulci) sau Zakinthino. Si cu asta cred ca am surprins in linii mari profilul viti-vinicol al Kefaloniei.
Am ajuns la Cooperativa Producatorilor de Robola din Kefalonia sambata pe la pranz, dupa ce am vizitat Manastirea Sf. Gherasim aflata in imediata vecinatate. O zi calda de sfarsit de august, in care in curtea cooperativei forfota era in toi. O parte din viticultorii afiliati cooperativei aduceau in masini pick-up si camionete, laditele cu strugurii proaspat culesi. Fiecare masina era descarcata, laditele puse pe cantar, intr-un tabel era notata cantitatea de struguri adusa de fiecare viticultor, dupa care strugurii ajungeau direct in desciorchinator si de acolo mai departe in presa. Dupa cum aveam sa aflu ceva mai tarziu, acesti struguri erau destinati producerii vinului de baza (entry-level) al cooperativei: Classic Robola, care se vinde in toate magazinele alimentare, precum si in cele cu produse traditionale vizate in special de turisti, fiind ambalat intr-un saculet de material textil.
Intram in magazinul cramei, unde inainte de a cumpara ceva sau de a cere sa vizitam crama, o angajata ne prezinta 3 vinuri si ne invita sa le degustam. Free of charge. Vinurile albe, obtinute din Robola (Robola of Cephalonia 2012 Organic si San Gerasimo 2012), s-au prezentat proaspete, minerale, cu aciditate vibranta. Recunosc ca nu mi-am concentrat atentia prea tare asupra aromelor, mai ales ca eram hotarat sa-mi iau pentru acasa cateva sticle. Eram mai degraba curios sa aflu cum functioneaza o cooperativa a viticultorilor, fiind prima pe care o vizitam. Astfel am aflat ca mare parte din suprafata VQPRD-ului Robola e controlata de cooperativa, fiind in proprietatea privata a viticultorilor. De-a lungul anilor au fost analizate care sunt cele mai bune parcele, astfel incat vinurile din gamele superioare se produc doar din strugurii ce provin de pe aceste plantatii (vinuri single-vineyard). In plus, in ultimii ani, 10% din plantatii au fost intretinute in mod organic. Ce mi-a fost mie clar dupa discutia cu vanzatoarea si dupa cum am vazut ca se opereaza la primirea strugurilor in crama (strugurii adusi in camionete deschise fara a avea temperatura controlata si lipsa unei benzi de sortare), e faptul ca nu se poate asigura un control strict al calitatii pentru materia prima. Ceea ce conduce la imposibilitatea de a asigura o constanta a calitatii vinurilor an de an. Cel putin pentru vinurile de baza. Pe de alta parte, existenta acestei cooperative garanteaza viticultorilor preluarea strugurilor si un venit garantat. Si asta e mare lucru, pentru ca ii stimuleaza sa-si cultive in continuare viile, sa pastreze o traditie, sa nu paraseasca insula. Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre dificultatile cu care se confrunta cei care administreaza cooperativa, dar avand in vedere ca recolta era in toi, n-am prea avut cu cine povesti.
Vizitarea cramei se face pe cont propriu, fara ghid. Chiar daca am solicitat acest lucru. Nu exista usi inchise, te poti plimba si fotografia totul fara a avea restrictii. Dupa cum am putut observa crama e dotata cu tehnologie moderna: prese pneumatice, instalatii de racire a mustului, tancuri de fermentare cu temperatura controlata si o linie de imbuteliere automata. Nu lipsesc nici barrique-urile din lemn, care sunt folosite pentru fermentarea si maturarea unei serii limitate de 2000 de sticle de Robola of Cephalonia Barrel. Am gustat mustul dulce care se scurgea din presa, am luat cateva vinuri pentru acasa, le-am pus in lada frigorifica si ne-am continuat drumul spre urmatoarea crama.
La Gentilini Winery am ajuns cu o ora inainte ca programul dedicat vizitelor turistilor sa se incheie. Intampinati de o domnisoara care stapanea o engleza destul de fluenta, am cerut sa facem turul cramei si sa degustam toate vinurile disponibile. Pentru ca in crama aveau loc tot felul de lucrari de curatenie / mentenanta, turul ne-a fost oferit gratuit. In timp ce ni se prezenta fluxul tehnologic din mica crama, am fost curios sa miros doua barrique-uri (unul american si unul francez) in care fusese pus la maturat vin alb obtinut din Robola. Moment in care m-a luat in primire enologul cramei – Chris Carter.
Aflat in primul sau an pe insula Kefalonia si implicit ca vinificator al cramei Gentilini britanicul a acumulat experienta vinificand in mai multe tari printre care Argentina, Spania, Franta si … Marea Britanie. Pe terasa din curtea cramei am avut placerea de a povesti cu Chris despre experienta sa ca vinificator la o crama din America de Sud consiliata de Michel Rolland, despre cum arata culesul strugurilor pentru o casa mica de vinuri din Champagne sau despre provocarile pe care ti le ofera cultivarea vitei-de-vie in sudul Angliei.
L-am intrebat pe Chris cum e sa continui munca altcuiva, mai ales intr-o crama dintr-o zona nu foarte cunoscuta cum e cea la care se alfa acum. Raspunsul lui a venit prompt: “You just have to check and read the records!” Carevasazica ceilalti doi vinificatori (ambii britanici) care au lucrat la Gentilini inaintea sa, au tinut timp de aproape 30 de ani un jurnal in care au notat detaliile privind anul viticol, caracteristicile recoltei si operatiunile din crama efectuate pentru obtinerea vinurilor. Scopul sau declarat e acela de a incerca sa produca primul vin spumant la Gentilini, avand in vedere experienta acumulata in Champagne si Anglia. Si in acest an au si inceput primele experimente. Am degustat impreuna cu Chris toate vinurile din portofoliul cramei, incepand cu Aspro (un vin proaspat, cupaj de Tsaoussi, Muscat si Sauvignon Blanc), trecand prin Robola of Cephalonia 2012 Cellar Selection si Syrah 2009 si incheind cu un vin dulce “de sub tejghea” (obtinut prin deshidratarea ciorchinilor de Sauvignon Blanc si Muscat). Discutia cu Chris a atins si subiecte precum viticultura organica, mult mai usor de realizat in Kefalonia, datorita lipsei de umiditate, ceea ce inseamna mai putine probleme cu mucegaiurile si deci mai putine interventii in vie.
Inainte de a ne lua ramas bun, am trecut pe la magazinul cramei, de unde ne-am completat colectia de vinuri produse in Kefalonia. De altfel vinurile celor de la Gentilini se gasesc in mai toate restaurantele si magazinele de specialitate de pe insula, ba mai mult si in cateva locatii din afara Greciei.
In concluzie, daca ajungeti vreodata in Kefalonia, nu ratati sa vizitati ambele crame. Si insist sa treceti pe la amandoua pentru a vedea comparativ doua modele de producatori de vin – o cooperativa a viticultorilor si un boutique winery. Cu atat mai mult cu cat ambele fac vinuri destul de bune.
Pingback: Robola of Cephalonia Barrel 2012, Robola Cooperative of Cephalonia | Printre Vinuri
Pingback: Robola Cellar Selection 2012, Gentilini Winery | Printre Vinuri
Pingback: Robola 2012, Gentilini Winery | Printre Vinuri
Pingback: Noile vinuri ale Greciei sunt wow! | Printre Vinuri
Pingback: Robola San Gerasimo 2012, Robola Cooperative of Cephalonia | Printre Vinuri
Pingback: Eclipse 2010, Gentilini Winery | Printre Vinuri