Intaia degustare de vinuri organizata la Enoteca Millesime in 2013, s-a desfasurat pe 7 februarie si i-a avut ca invitati pe cei de la Unicom Production, cunoscuti mai degraba pentru gama lor de vinuri premium, denumita Davino. Si da, d-l Dan Balaban a fost prezent. Cred ca a fost prima degustare Unicom / Davino organizata in afara capitalei la care a fost prezent actionarul principal. Sau cel putin prima de care stiu eu.
Nu cred ca cei de la Unicom Productions mai au nevoie de prezentare. Decat sa va fac un rezumat mai bine va indrum spre un articol scris de Horia Hasnas pentru vinul.ro si care surpinde pe larg istoria unui brand unic in peisajul vinului romanesc. Pentru ca indiferent de ce spun gurile rele, Davino e un brand unic. Cei mai multi producatori de vin din Romania, in special dintre cei noi, ii privesc cu admiratie (si respect), dar mai ales cu invidie. Negustorii de vinuri se mandresc si se simt privilegiati ca au vinurile lor in portofoliu. Si asta cred ca spune ceva despre reputatia si imaginea pe care si-au construit-o. Insa ca aceasta imagine sa reziste si treaca testul timpului a fost nevoie ca fundatia pe care si-au construit-o, in fond vinurile pe care ei le realizeaza, sa dea dovada ca rezista la presiunile din exterior (adica din piata) si la cerintele de performanta si de calitate pe care pretind ca le au. Personal cred ca “imaginea Davino” se poate concentra in urmatorul pasaj: “Brand names mean something […] Consumers rely on them to know what they’re getting. They know the company isn’t going to try to fool them with an inferior product. They buy a Ford, they know they’re gonna get a Ford. Not a fuckin’ Datsun.” – American Gangster.
Dar indeajuns despre branduri, sa va povestesc ce vinuri au fost la degustare si cum s-au prezentat. Vinurile n-au fost decantate ci doar deschise cu putin timp inainte de a fi servite, ceea ce a stirbit destul de mult din modul in care s-au prezentat vinurile. Dar aceasta a fost dorinta proprietarului.
S-a inceput in mod suprinzator cu doua vinuri Domaine Ceptura Rouge (cupaje de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra), care nu erau inscrie initial pe fisele de degustare.
Domaine Ceptura Rouge 2006
Culoare rosie cu margini caramizii, nas de fructe coapte, adieri de condimente, gust cu taninuri fine, elegante dublate de aciditate placuta. In paharul golit ramane un miros de cutie de lemn si caramel. L-am vazut si in urma cu an si deja de anul trecut a intrat pe palierul orizontal de maxima exprimare. S-ar putea sa mai rezista inca vreo 2-3 ani dupa care sa inceapa sa intre in declin.
Domaine Ceptura Rouge 2007
Culoare rosie ceva mai intensa, insa cu un inceput de bordura caramizie. In nas se amestesca coacazele si afinele rosii, smochinele si dulceata de capsuni, dar si niste condimente dulcege-amarui – cacao. Gust cu aciditate buna, cu taninuri fine si dulci, cu corp mediu si post-gust lung. Chiar si fara o aerisire prealabila, vinul s-a exprimat plenar.
Au urmat doua vinuri ceva mai tinere, din gama Ceptura, gama ce va inlocui treptat gama Chateau Domenii Ceptura.
Ceptura Feteasca Neagra 2010
Nas de coacaze negre, afine, ierburi aromatice si putina vanilie. Gust dulceag, condimentat, cu taninuri uscate, corpolenta medie si o astringenta placuta pe final.
Ceptura Rosu 2010
Nas cu fructe negre – prune si coacaze negre. Gust cu astringenta ceva mai ridicata, cu taninuri barbatesti, cu aciditate de fruct necopt si un post-gust usor amarui.
Dupa care s-a trecut la vinurile rosii din gama Davino.
Purpura Valahica 2009
Un exemplar extrem de reusit de Feteasca Neagra, considerat de unii bloggeri (Dan si Ciprian) poate cel mai reusit dintre cele disponibile la ora actuala pe piata. Nasul a adus destul de mult a fructe rosii (cirese, visine si capsuni), dublate de condimente. Gustul e naravas, aruncand cu taninuri picante, neimblanzite in stanga si-n dreapta. Aerisirea in decantor e absolut necesara.
Domaine Ceptura Rouge 2009
Un mix de fructe negre (afine, mure, coacaze) si fructe rosii (visine, capsuni) trase-n ciocolata si pudrate cu cacao. Gustul se remarca prin echilibru intre taninurile blande si fine, aciditatea fructuoasa si corpolenta peste medie. All eyez on this one! Inca se mai gaseste dar ma astept ca pana la finalul anului sa dispara si ar fi pacat sa nu apucam sa-l vedem cum se maturizeaza peste cativa ani.
Flamboyant 2009
Unul dintre cele mai scumpe si mai apreciate vinuri din gama Davino, care ori e inca un infant ori a suferit major din cauza unei lipse de aerisiri preliminare. Ori amandoua. Nasul, atat cat s-a deschis, a amintit de ierburi si condimente dar si cateva note fructate. Gustul are de toate: taninuri, aciditate, astringenta, post-gust lung, insa toate aceste elemente erau la momentul degustari intr-o continua tatonare. La un moment dat o sa fac sacrificiul de a cumpara o sticla si de a o desface peste cativa ani.
Degustarea s-a incheiat intr-un mod la fel de suprinzator: cu un vin alb.
Rezerva Alb 2011
Un asamblaj de Riesling si Sauvignon Blanc, care poate trece fara probleme pe post de Chardonnay. Nasul aduce a unt, banane, note vanilate, gustul vibrand de prospetime si de senzatii vegetale. E unul dintre putinele vinuri albe pentru care recomand decantarea.
Aproape subscriu
Pingback: Domaine Ceptura Rouge 2009 Davino | Printre Vinuri