Drumul Vinului Satmarean – ziua #3

Cea de-a treia si ultima zi a expeditiei de recunoastere pe Drumul Vinului Satmarean am dedicat-o traseului Viile Satu Mare – Ardud – Ratesti – Beltiug – Dobra. Cu o seara inainte facusem o mica bucla in Maramures, pana in apropiere de Baia Mare – pentru a ne intalni cu niste vechi prieteni, asa ca duminica pe la pranz am luat-o iar din loc si ne-am intors in judetul Satu-Mare.

Insa, in loc sa continuam pe soseaua E81 de la Baia-Mare la Satu-Mare, in localitatea Seini ne-am abatut din drum si am luat-o pe un drum secundar. Care ne-a oferit si o experienta ceva mai iesita din comun: trecerea raului Somes cu bacul!

pomi-bac-somes

pomi-bac-somes-masina

Dupa traversarea mai multor sate pe drumuri comunale, pe care nu vi le recomand daca nu sunteti la volanul unei masini de teren am ajuns intr-un final si la Ardud. Vizitam cetatea, despre care o legenda spune ca ar fi legata printr-un tunel secret, lung de cativa kilometri de castelul Karoly din Carei, unde fusesem in urma cu doua zile. De altfel, ambele obiective au fost reabilitate printr-un program cu fonduri europene. I-adevarat medievisticii vor comenta pe buna dreptate in legatura cu modul in care s-a facut restaurarea Cetatii de la Ardud, insa turistii ajunsi acolo din intamplare nu stiu ca ce s-a taiat nu se mai fluiera.

cetatea-ardud-turnuri

cetatea-ardud-turn-2

cetatea-ardud-turn-1

cetatea-ardud-cheie-bolta

cetatea-ardud-turn-21

Incercam sa fugim de o ploaie amenintatoare si ne grabim sa ajugem la Beltiug. Pe drum, undeva intre Ardud si Ratesti, trecem pe langa mai multe plantatii tinere de vita-de-vie ce se pot zari din masina. Nu stiu cui apartin, dar dupa cum arata au fost plantate recent, pe o suprafata destul de mare (cateva zeci de hectare) cel mai probabil folosind fonduri europene.

Ajungem si la Beltiug, unde ne asteptau seniorul Laszlo Hetei si ginerele sau Laszlo Veiszenbacher. Oamenii de baza in Familia Hetei – un producator de vin despre care veti auzi tot mai multe in perioada urmatoare. Schimbam masina noastra mica de oras pe microbus-ul lor incapator si luam cu asalt dealurile din Beltiug. Primele vizitate sunt o serie de plantatii mai vechi, cu soiuri precum Tamaioasa Romaneasca, Riesling de Rhin, Feteasca Neagra, Syrah… Suprafata e inconjurata de un gard de sarma impletita. Pentru tinerea la distanta a daunatorilor salbatici sau domestici. M-a surprins sa vad si cativa butasi de vita-de-vie de Tamaioasa Romaneasca aflati in anul I care aveau deja struguri foarte bine dezvoltati. Din cate am inteles butasii altoiti au fost adusi din Austria si s-au adaptat foarte bine le conditiile locale, mult mai bine decat materialul saditor luat din tara.

beltiug-familia-hetei-microbus

beltiug-laszlo-veisenbacher-laszlo-hetei

beltiug-familia-hetei-plantatie-vita-de-vie

beltiug-laszlo-hetei

Intre timp norii de ploaie s-au mai razbunat. Ne suim din nou in masina si ajungem pe un alt deal din Beltiug, numit Dealul Nou (sau Uj hegy) unde Familia Hetei a plantat recent cateva hectare cu soiuri rosii de vita-de-vie: Pinot Noir, Merlot sau Dornfelder. Din varful dealului, privelistea e superba.

beltiug-familia-hetei-panorama-dealul-nou

Ajugem si la pivnita Familiei Hetei, o pivnita lunga de 33 m sapata in deal, ce foloseste drept loc de depozitare pentru butoaiele de stejar in care se matureaza vinurile. Gazdele noastre amabile si ne invita sa degustam cateva dintre vinurile pe care le produc. In jurul paharelor de vin rosu, ne intindem la povesti. Vorbim despre influenta si impulsul pe care Johann Brutler l-a dat, prin exemplul sau “nebunesc” celorlalti producatori din Beltiug, dar si din judet. Nachbil reprezinta pentru multi dintre viticultorii satmareni un model. Potentialul viticol exista, atat pentru vinuri albe cat si pentru vinuri rosii, mai trebuie doar ca el sa fie exploatat la maximum. Vinurile degustate aici s-au numarat printre cele mai bune pe care le-am degustat in aceasta excursie: Tamaioasa Romaneasca si Syrah-ul au fost preferatele mele.

betliug-familia-hetei-pivnita

betliug-familia-hetei-pivnita-extindere

betliug-familia-hetei-degustare

Ne intoarcem in sat, unde ajugem si la viitorul punct de vinificare al Familiei Hetei. Pe acelasi amplasament e in curs de amenajare si un punct de vanzare al vinurilor – atat la vrac cat si la sticla.

Din Beltiug ne-am continuat drumul spre casa, urmand traseul Beltiug – Tasnad – Marghita – Sacuieni – Diosig – Oradea si incheind astfel periplul pe Drumul Vinului Satmarean.

Desigur, n-am reusit sa ajungem in toate comunele de pe traseul initial: Hodod, Orasu Nou Vii, Dobra, Viile Satu-Mare dar am reusit sa ne facem o idee destul de clara despre situatia in care se afla viticultorii din aceasta parte a tarii, despre problemele cu care se confrunta dar si despre potentialul turistic real al regiunii pe care acest proiect al Consiliului Judetean Satu-Mare incearca sa-l valorifice.

Despre aceasta “expeditie”, jumatatea mea – Geta a scris un articol in numarul 4 al revistei Millesime, pe care va invit sa-l cititi daca nu ati facut-o deja. O sa descoperiti cu siguranta si alte detalii pe care eu nu le-am surprins.

 

In loc de concluzie…

Drumul Vinului Satmarean e o initiativa laudabila a Consiliului Judetean Satu-Mare, insa ea se poate implementa cu succes doar daca toti cei implicati – viticultorii, primariile precum si restaurantele si unitatile de cazare locale isi dau silinta.

Primii si cei care vor beneficia direct de acest proiect si cei care trebuie sa faca pasii corecti sunt viticultorii si producatorii de vin. Desigur, calitatea vinurilor e prioritara insa aceste vinuri trebuie imbuteliate si etichetate. E un efort financiar care trebuie facut. Apoi, paharele de calitate si un spatiu amenajat pentru degustare (ori in pivnita ori in apropierea plantatiilor cu vita-de-vie) ar fi pasul urmator. Turistii care vin la crama vor sa se plimbe printre randurile de vita-de-vie, sa deguste vinurile si desigur sa si cumpere cateva sticle. N-o sa dea buzna dintr-o data sute si mii de turisti dar trebuie inceput de undeva…

O data imbuteliate si etichetate vinurile trebuie sa se gaseasca pe listele restaurantelor si pensiunilor din zona. Unitatile HoReCa din centrele viticole ale judetului Satu-Mare sunt beneficiarii terti ai acestui proiect, pentru ca dupa atatea dealuri urcate si coborate turistii trebuie hraniti. Nu vreau sa dau sfaturi proprietarilor de restaurante / hoteluri / pensiuni dar cred ca accentul ar trebui pus pe “aroma locala” – specialitati locale, branzeturi si mezeluri ale producatorilor din zona etc.

Atractiile locale, precum castelele sau vechile resedinte nobiliare pot consitui puncte de atractie turistica pe care primariile le pot exploata. Cele din Carei si Ardud sunt cele mai bune exemple, insa cu multa ambitie, rabdare si fonduri europene se pot restaura si introduce in circuitul turistic si monumentele istorice de categoria A si B de la Mediesu Aurit, Livada, Turulung sau biserica medievala din Acas.

Citeste si:

Drumul Vinului Satmarean – ziua #1

Drumul Vinului Satmarean – ziua #2

2 comentarii. Adaugă un comentariu ↓

  1. Pingback: Degustare Familia Hetei @ Enoteca Millesime, Oradea | Printre Vinuri

  2. Pingback: Drumul Vinului Satmarean – ziua #2 | Printre Vinuri

Adaugă un comentariu

*

*