Dupa ce in prima zi am parcurs traseul Pir-Carei din cadrul Drumului Vinului Satmarean, ajungand spre finalul zilei la Halmeu Vii, pentru cea de-a doua zi ne planificasem sa ii intalnim si pe ceilalti viticultorii din Halmeu Vii si Turulung Vii iar in masura in care ne mai ramanea timp sa ajungem si in Orasu Nou Vii…
Din pacate in zona comunei Halmeu nu am gasit nici o pensiune sau vreun loc de cazare, asa ca in prima noapte am innoptat la un motel din comuna Livada, aflat la 28 km distanta. A doua zi, de cum ne-am trezit am luat-o din nou la drum si am revenit pe dealurile din Halmeu Vii pentru a ne intalni de aceasta data cu trei viticultori. In acelasi loc in care cu o zi inainte ne intalnisem cu Josef Sporer, de aceasta data ne-am intalnit cu Mike Csaba, fam. Nastase Doru (tatal si fiul) si Grigore Dobras (zis Certezeanu). Doar ca de aceasta data am luat-o pe alte dealuri, pe carari patrulate de graniceri, pe care i-am si intalnit de cateva ori.
Circumspecti la inceput in a avea un dialog deschis, viticultorii din Halmeu Vii au inceput treptat sa vorbeasca si sa ne prezinte una din intentiile lor: realizarea in viitorul apropiat a unei asociatii a producatorilor din Halmeu Vii, dupa modelul italian, care sa ii reprezinte si prin intermediul careia sa poata avea acces la fonduri si servicii (consultanta / comunicare & marketing) altfel greu accesibile pentru micii producatori. Bravo!
Am fost surprins sa observ ca in plantatiile pe care viticutlorii le detin predomina soiurile de struguri rosii (Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra) si nu cele de strugurii albi (Feteasca Regala). N-am ratat nici de aceasta data ocazia de a face un mic tur al plantatiilor (majoritatea destul de tinere), observand de altfel si solul de origine vulcanica. In total in Halmeu Vii suprafata cultivata si exploatata de vita-de-vie ajunge undeva la 40 de hectare.
Dupa atatea drumuri si carari, suite si apoi coborate intr-un final am fost intrebati de catre viticultorii din Halmeu daca am dori sa degustam vinurile ce se nasc din strugurii culesi de pe aceste dealuri. Cred ca intuiti si singuri care a fost raspunsul nostru asa ca 10 minute mai tarziu coboram cu masina dealurile din Halmeu Vii si ne indreptam spre centrul de vinificatie al lui Mike Csaba aflat undeva la iesirea din Halmeu. Recunosc ca pentru cateva minute, dupa ce ajunsesem intr-o zona cvasi-industriala impanzita de linii de cale ferata si dominata de hale metalice dezafectate, am inceput sa ma intreb tot felul de lucruri demne de niste filme thriller americane… La un moment dat masina pe care o urmarisem pana acum se opreste, viticultorii coboara si cu zambetul pe buze ne invita sa coboram la subsolul uneia dintre halele pe care le zarisem. Unde ne aflam de fapt? La fostul depozit frigorific feroviar pentru capsuni din Halmeu. Probabil nu stiati, dar in Halmeu exista cea mai mare suprafata din Romania cultivata cu capsuni: 400 de hectare, asigurand alaturi de comunele din jur peste 75% din productia de capsuni a Romaniei. Inainte de ’89, din acest depozit se incarcau laditele cu capsuni in vagoanele frigorifice.
Transformat partial in crama, o parte din fostul depozit e inca in curs de amenajare pentru a deservi cu succes noului sau scop. In prima incapere in care am intrat a fost amenajata o sala de degustare, in urmatoarea fiind amplasate butoaiele de lemn pentru invechirea vinului, urmand apoi sala in care sunt amplasate vasele pentru fermentare.
Suntem serviti cu un vin rosu, fructuos, cu aciditate moderata, taninuri cu rotunjimi… Un vin corect, nimic iesit din comun. Intuim ca ar putea fi vorba de un Merlot de prin 2010-2011. Dupa un pahar se mai dezleaga limbile si incepem sa mai intrebam una-alta despre vinurile fiecaruia. Aflam ca de partea de vinificare a vinurilor se ocupa de fapt Mike Attila (fratele lui Csaba), care a lucrat o perioada de 7 ani la o crama din Canada, de unde “a furat meserie”. Dupa un dialog telefonic intre cei doi frati, primim permisiunea lui Attila de a degusta si vinurile din butoaiele de lemn. Ei bine aici au inceput suprizele: un Merlot, un Cabernet Sauvignon si un cupaj de Cabernet Franc, Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon, toate din 2011, au prezentat indeajuns de multe argumente pentru a reconsidera serios potentialul viti-vinicol pe care il are aceasta zona viticola. Arome de fructe negre si condimente impletite in nas, corp, taninuri si aciditate puse de acord in gust. Cupajul a fost de departe preferatul meu.
Ne intidem la povesti despre piata de desfacere a vinului produs in Halmeu si aflam ca in ultimii ani la nuntile de dimensiuni hiperbolice (cu peste 1500 de invitati) care se organizeaza in zona Negresti-Oas se consuma din ce in ce mai mult vin si tot mai putina bere. Vanzarea nu e o problema, dimpotriva, vinul nu ajunge sa ramana in crama de la un an la altul. Se vinde direct de la crama, fara a mai fi imbuteliat. Intr-un moment de inspiratie, le sugerez sa faca acest efort si sa imbutelieze vinul iar ca brand pe eticheta sa fie trecuta denumirea plaiului de pe care provin strugurii. Ideea e primita cu atat de mult entuziasm de Grigore Dobras (ce detine si o ferma de 3000 de oi), incat acesta ne invita sa luam pranzul impreuna la el acasa, urmand sa ne cinsteasca cu o ciorba de miel. Zis-si-facut. Momentul culinar a fost punctat de deschiderea unei sticle de Merlot 2006 produs de fratii Mike, care mi-a trezit amintirea intalnirii cu un alt Merlot de clasa: Mircea produs de Vinarte. Intr-un final, ne-am luat cu greu ramas bun de la viticultorii din Halmeu si am urmat traseul Drumului Vinului Satmarean ce ne-a dus pana in satul vecin… Turulung.
Luasem legatura cu Gheorghe Gyakon, primarul din Turulung, care s-a oferit sa ne insoteasca si sa ni-i prezinte pe o parte din producatorii de vin din Turulung si Turulung Vii. Dupa cum am aflat de la domnul Gyakon, in comuna Turulung a existat o comunitate importanta de svabi care s-au ocupat cu viticultura. Dupa ’89 o parte din urmasii acestora au plecat in Austria sau Germania, cativa dintre ei introcandu-se in Turulung si continuand traditia cultivarii vitei-de-vie. Ba mai mult, unii au adus butasi de vita-de-vie cu soiuri cultivate indeosebi in Germania. Astfel am avut ocazia sa degustam vinuri foarte bune obtinute din Zweigelt, Dornfelder sau Acolon. Din pacate nu imi amintesc numele tuturor celor carora le-am trecut pragul, am preferat sa ma bucur de dialogul liber, sa savurez vinurile servite si sa trag cateva cadre superbe, in loc sa fac pe reporterul. Si spre surprinderea mea, vinurile rosii s-au prezentat foarte bine, in special cele din soiurile germane.
Spre lasatul serii am terminat, cu greu, turul pivnitelor si intalnirile cu viticultorii din Turulung si Turulung Vii. I-am multumit primarului pentru disponibilitate si amablitatea de a ne ajuta sa-i cunoaste pe mare parte din viticultorii comunei Turulung.
Nu mai aveam cum sa ajungem in Orasu Nou asa ca ne-am abatut de la traseul nostru si am pornit inspre Baia Mare, unde fixasem o intalnire cu doi vechi prieteni, fosti colegi de facultate, pe care soarta si slujba i-a surghiunit in capitala sau pe santierele din Dobrogrea. Am incheiat ziua alaturi de oameni dragi, depanand amintiri si impartasind experiente de calatorie adunate in ultimii ani, de prin Europa.
Cititi si continuarea:
Drumul Vinului Satmarean – ziua #3.
Felicitari pentru serial! Foarte frumos descris, poze de calitate, vinuri, oameni inediti:) E placut sa descoperi ca exista o magma de mici producatori.
Multumesc. Am zis sa schimb registrul si sa ma concentrez pe povestile stranse in cursul anului trecut. Planuiesc si o incursiune mai ampla pe plaiurile bihorene in centrele traditionale ale judetului: Biharia, Diosig, Sacuieni, Valea lui Mihai si in functie de timp si la Simleul Silvaniei in jud. Salaj.
Foarte interesant…. Poate ca printre atatea degustari de vin, un pahar de apa ar fi fost bun in casa unor apropiati din madaras (desi cred ca probabil s-a fi gasit o leaca mai mult de atat, mai ales ca gazda respectiva are deja vreo 10 ani de reconfigurare a caracterului ospitalier).
Ori poate gresesc . Se poate …
Salut Bogdane, nu gresesti deloc, i-am si zis Dianei ca la urmatoarea incursiune pe plaiuri satmarene (cred ca undeva prin martie-aprilie) va facem o vizita. 🙂