Pentru ca sunt victima unei raceli care de ceva vreme imi rapeste bucuria degustarii vinurilor (deci nu va pot impartasi note de degustare cu arome, aciditati si taninuri) si pentru ca traditia spune ca iarna e anotimpul povestilor, cred ca a venit momentul sa va spun pe unde am umblat in 2012. In mod special vreau sa va povestesc despre “o expeditie” intreprinsa in Tara Oasului, inainte de culesul strugurilor, in incercarea de a descoperi Drumul Vinului Satmarean.
Probabil ca ati mai auzit de astfel de initiative si programe, denumite generic Drumul Vinului, intreprinse de diferite asociatii de producatori, primarii locale, consilii judetene, ba chiar de Ministerul Turismului. Scopul acestor programe e dezvoltatea turismului viti-vinicol, cu toate investitiile si beneficiile pe care acest tip de turism le implica in mod direct si indirect. Pana la urma ofertele turistice ce vizeaza vizitarea cat mai multor crame dintr-o podgorie nu sunt o noutate, in Franta, Germania sau Austria agentiile de turism vand cu succes astfel de pachete turistice. Drumuri ale vinului au fost puse in aplicare cu mai mult sau mai putin succes in judetele Prahova, Vrancea, Iasi, Alba – judete recunoscute pentru traditia in viticultura si in producerea vinurilor. Concret, proiectul Consiliului Judetean Satu-Mare presupune realizarea produsului turistic Anul Viticol Sătmărean, pornind de la trei trasee tematice identificate: Halmeu Vii – Turulung Vii – Oraşu Nou Vii, Carei – Pir si Hodod, respectiv Dobra – Beltiug – Răteşti – Ardud – Viile Satu Mare, ce vor fi promovate ca destinatii turistice. Evenimentul care va da tonul implementarii acestui proiect va fi Festivalul Vinul Sătmărean ce urmeaza a se desfasura la Carei in primavara lui 2013. Adevarul e ca am ramas surprins sa aflu de initiativa Consiliului Judetean Satu-Mare de a realiza un drum al vinului in judetul pe care il conduce, cu atat mai mult cu cat nu cunosteam decat un singur producator de vinuri din aceasta regiune: Nachbil (apartinand lui Brutler & Lieb), din Beltiug.
Consultandu-l pe Dorin Popa (Revista Millesime / ADAR), ce are experienta jurizarii a numeroase concursuri de vinuri pe plan local, am aflat ca intr-adevar in judetul Satu-Mare exista mai multi producatori mici ce produc vinuri din soiuri nobile, surprinzator de reusite. Asa am facut rost de referinte, numere de telefon, adrese…
Inainte de porni la drum am mai facut cateva cercetari, descoperind pe site-ul ONVPV ca vinurile produse in judetul Satu-Mare pot fi catalogate ca vinuri cu Indicatie Geografica (IG) Dealurile Satmarului pentru vinurile din struguri recoltati de pe plantatiile de vita de vie situate în arealul viticol Halmeu (cuprinzand localitatile Halmeu, Orasu Nou, Tarna Mare, Batarci, Turulung) si ca vinuri cu Indicatie Geografica (IG) Dealurile Crisanei pentru vinurile din struguri recoltati de pe plantatiile de vita de vie situate în arealele viticole Valea lui Mihai (cuprinzand localitatile Carei, Pir, Sauca, Cehal, Tasnad), Sanislau si Ratesti (cuprinzand localitatile Beltiug, Ardud, Viile Satu-Mare, Socond, Supur, Acas, Bogdand, Hodod).
Ne-am stabilit un traseu, ne-am facut bagajele si intr-o dimineata de vineri am pornit sa descoperim centrele viticole ale satmarenilor, ce poate vor face parte, cine-stie-cand, dintr-o viitoare podgorie cu vinuri DOC. Din Oradea, am luat urma drumului E671, traversand in goana principalele comune – centre viticole ale Bihorului: Biharia, Diosig, Sacuieni, resedintele candva ale unor nobili maghiari, despre a caror istorie interesanta promit sa va povestesc la un moment dat. Inainte sa ajungem la Tarcea, intr-o intersectie cu sens giratoriu ne-am abatut de la drumul european si am cotit spre Salacea. Desi nu era prevazuta in program, am facut o scurta oprire pentru a fotografia ulita satului cu 1000 de pivnite. Si nu e o exagerare, in Salacea exista 970 de pivnite, cea mai veche datand din 1803.
Iesim din Salacea si dupa ce traversam pe un drum de pamant hotarul dintre judetele Bihor si Satu-Mare ajungem in satul Pir. Prima oprire de pe traseul initial. Traditional si istoric, satul Pir e legat de centrele viticole aflate pe Valea Ierului (Diosig si Sacuieni), insa acum el apartine de centul viticol Valea lui Mihai. Pana sa ne intalnim cu gazdele noastre, am colindat ulitele satului, remarcand numar destul de mare de pivnite, construite majoritatea la inceputul secolului trecut. Din pacate nu toate sunt ingrijite si tot mai putine familii din sat se ocupa cu cresterea vitei-de-vie si producerea vinurilor.
Langa biserica reformata i-am intalnit pe cei doi membri ai familiei Szakacs – tatal si fiul – care administreaza impreuna 2 ha plantate cu vita de vie. Seniorul a urmat liceul de viticultura din Ciumbrud, fiind un invatacel al cunoscutului prof. Csávossy György. Ulterior, fiul a invatat sa ingrijeasca via de la tatal sau. Inainte sa degustam vinurile am facut un tur al plantatiilor tinere cu vita de vie, ingrijite exemplar. Soiurile de vita-de-vie ce predomina in plantatiile familiei Szakacs sunt soiuri pentru struguri albi: Feteasca Regala, Chardonnay, Riesling Italian insa de cativa ani, ca urmare a cererii din piata au plantat si Cabernet Sauvignon. Metodele de producere ale vinurilor de care dispune fam. Szakacs se incadreaza in limitele liniei traditionale, insa asta nu i-a impiedicat sa produca un Chardonnay mai mult decat decent, cu care au si castigat un concurs local de vinuri. Daca pana acum au reusit sa acceseze mai multe fonduri europene cum ar fi programele SAPARD sau fondurile destinate tinerilor fermieri, pe viitor cei doi doresc sa-si extinda atat suprafata plantata cu vita-de-vie cat si sa-si modernizeze spatiul si tehnologia de producere a vinurilor. Le-am urat multa bafta si-am luat-o din loc.
De la Pir am pornit inspre Carei, unde dupa ce am vizitat Castelul Karolyi (restaurat cu mult bun gust in urma cu cativa ani – musai sa-l vedeti!) si am facut o plimbare in parcul ce-l inconjoara, ne-am intalnit cu Cristian Jugrestan.
Tanarul ne-a purtat prin cartierul Gradina Viilor, o zona destinata in trecut plantatiilor cu vita-de-vie – infiintata se pare de contele Károlyi Sándor la începutul anilor 1700, pe care administratia locala a incercat s-o salveze de la a deveni o zona rezidentiala in ultimii ani. Ioan Jugrestan, tatal lui Cristian are in grija o mica plantatie de vita-de-vie cu Chardonnay si Merlot. Nu e singurul, in Carei existand mai multi viticultori si producatori de vin grupati in cadrul Asociatiei Non Profit a Viticultorilor din Carei sau membrii ai Ordinului Cavalerilor Vinului Sfântul Orbán. Dupa ce vedem vita-de-vie, suferinda din pricina secetei, dar bine intretinuta, ajungem sa degustam vinurile. Ce am degustat la fata locului din recolta lui 2011 nu m-a impresionat in vreun fel, insa dupa ce am ajuns acasa, am deschis cele doua sticle primite de la Jugrestan: un Chardonnay (2009 sau 2010 nu mai retin) si un Merlot din 2008. Ei bine, alta treaba: vinuri cu o foarte buna tipicitate a aromelor (de mult n-am mai baut un Chardonnay nebaricat care aiba o aroma de unt gras atat de expresiva), curate (fara urme de sulf), cu destul de mult fruct (la Merlot) si cu un bun echilibru al gustului. Faine vinuri!
Intorcandu-ne inspre centrul orasului, am remarcat intrand pe una din strazile din Gradina Viilor o parcela plantata cu tutun. Cred ca in miez de iarna, la ceas de seara, cineva din Carei pufaie un trabuc manufacturat din productie proprie. Sa-i fie de bine!
Era deja dupa-amiaza cand din Carei am intis-o spre Halmeu. Si din Halmeu am urcat spre Halmeu Vii. Reusisem sa vorbim la telefon cu unul dintre viticultorii de aici, un anume Sporer Iosef. A acceptat sa ne intalnim cu el ceva mai sus de baza dealului, in fata unei pivnite apartinand fostului IAS din localitate, urmand ca de aici sa mergem sa vedem plantatiile cu vita de vie. Nu-i prea vorbaret si pare destul de circumspect referitor la intentiile noastre. Probabil nu i se pare normal ca cineva aflat la peste 150 de km distanta bate atata drum ca sa-i vada viile si crama. In timp ce urcam dealul abrupt intr-un Fiat din anii ’90 aflam ca Iosef e originar din Germania si a ajuns in Romania prin intermediul Forumului Democratic al Germanilor, pentru care a lucrat. I-a placut Transilvania si initial a dorit sa-si gaseasca o vie si sa se stabileasca undeva in zona orasului Medias, insa soarta i-a oferit posibilitatea de a gasi terenuri pentru plantarea vitei-de-vie la Halmeu Vii, unde s-a si stabilit. Intr-un final ajungem in varful dealului. In zare, se vede serpuind fasia ce ne desparte de Ucraina. Unii ar spune ca aici se termina Uniunea Europeana, altii ar spune ca din contra, de aici incepe. O chestiune de perspectiva. Pasim impreuna cu Josef printre plantatiile tinere cu vita-de-vie aflate pe o panta cu expozitie sudica… Dintre toate Feteasca Neagra se pare ca sufera cel mai tare din cauza secetei. Plantatille mai vechi, cum ar fi cea de Pinot Gris, a caror radacini au patruns mai adanc, se prezinta mult mai bine, au struguri sanatosi, ce au dat deja in parga. Altfel, vita-de-vie e protejata la nord de o padure batrana de castani domestici. Castanii domestici cresc indeosebi in tarile mediteraneene, insa se pare ca in nordul Tarii Oasului si a Maramuresului exista un micro-climat care favorizeaza cresterea acestui arbore iubitor de temperaturi ridicate.
De 6 ani de cand s-a stabilit in acest colt de tara, Josef a muncit singur si a investit bani si timp in plantatiile cu vita-de-vie si in crama aflata inca in curs de amenajare. Cand va fi gata, va fi cea mai “nordica” crama din Romania. Constructia nu e foarte mare, dar e dotata cu tot ce are nevoie: un spatiu generos destinat instalatiilor pentru fermentarea mustului si a linistirii vinului, un spatiu ce va deveni un magazin pentru comercializarea vinului si la mansarda o sala de degustare cu o vedere panoramica spre celelalte dealuri din Halmeu. Herr Sporer crede nu doar in calitatea vinurilor sale ci si in potentialul turistic al proiectului sau, iar in toamna acestui an spera sa-i primeasca aici pe primii sai oaspeti. Din pacate n-am apucat sa gustam din vinurile produse de Josef pentru ca cele din recoltele anterioare se terminasera. Ne-am despartit de neamtul din Halmeu in acelasi loc in care ne si intalnisem, el luand-o spre casa cu gandul la recolta ce va sa vie iar noi apucand-o inspre prima pensiune ce ne iesea in cale…
Cititi si continuarea: Drumul Vinului Satmarean – ziua #2 si Drumul Vinului Satmarean – ziua #3
Felicitari! 🙂 Si la mai multe!