Dupa ce joi (6 dec.), la conferinta Wine & HoReCa, incepusem sa ma acomodez cu atmosfera Festivalului Provino, vineri (7 dec.) a fost ziua cea mare, ziua premierei, in care urma sa aiba loc primul Wine Masterclass & Tasting sustinut in Romania de un Master of Wine. Urmata apoi de ziua de sambata (8 dec.), in care am vizitat majoritatea standurilor, degustand o parte din vinuri. De facto, lucrurile s-au intamplat in felul urmator…
Vineri dimineata totul a mers pe fast-forward: dus, micul dejun la hotel La Castel, taxi pana jos in centru, la Palas. La timp, chiar inainte de a incepe masterclass-ul.
Tema cursului sustinut de Frank Smulders MW a fost Revolutia vinurilor spaniole, experienta sa de 15 ani cu aceste vinuri, recomandandu-l ca pe unul dintre bunii cunoscatori ai subiectului. Si exact asa s-a si prezentat. Timp de 2 ore si jumatate Frank Smulders ne-a livrat unul dintre cele mai condensate si concentrate rezumate asupra vinurilor spaniole si asupra instoriei lor recente.
Mi-am luat o serie de notite pe care as vrea sa vi le impartasesc si celor care din diverse cauze nu ati putut fi prezenti la acest eveniment, exact in maniera in care mi le-am notat si eu:
– din punct vedere al climei, regiunile din Spania se imparte in doua: la nord de Madrid sunt regiunile in care e cald, iar la sud sunt cele in care e fierbinte;
– pana acum 25 in Spania nu exista mici producatori care sa-si imbutelieze propriul vin, strugurii si/sau vinul erau vanduti marilor combinate viti-vinicole;
– revolutia vinurilor din Spania a fost determinata de o serie de factori: mai multi vinificatori tineri, ce au lucrat in marile podgorii din Franta, s-au intors in Spania si au inceput sa faca vinuri intr-un stil nou si modern, cu mai mult fruct si mai putin lemn; in cele mai multe regiuni suprafata plantata cu vita-de-vie s-a dublat sau s-a triplat intr-un timp incredibil de scurt datorita finantarilor; pretul vinurilor a inceput sa scada de la un an la altul, datorita unei cantitati imense de vin ce continua sa creasca pe o piata interna, care nu o putea consuma;
– problema nu e productia vinului ci unde si cum se vinde, acest lucru impunand ulterior cresterea pietei (cresterea nivelului educatiei consumatorului, care era obisnuit sa bea vinul cu Cola; cresterea cantitatii la export, prin adoptarea unui stil nou de vinificare, indreptat spre fruct)
– sistemul de clasificare al vinurilor are mai multe trepte, in ordine descrescatoare: DOCa, DO, Vino de Pago (exista doar in 3 regiuni), IG, Vino de Mesa.
– in mod traditional treptele de calitate erau legate de perioada pe care vinul rosu o petrecea in barrique-urile de stejar si ulterior in sticla: crianza (6 luni in baricca + 24 de luni la sticla), reserva (12 luni in baricca + 36 de luni la sticla), gran reserva (18 luni in baricca + 60 de luni la sticla); perioadele minime variaza de la o regiune la alta, in Rioja acestea fiind duble.
Masterclass-ul a inclus si degustarea a 9 vinuri spaniole, ce au avut rolul de a evidentia stilul si caracterul principalelor regiuni spaniole. In ordinea degustarii acestea au fost:
1. Bianco 2009, Marques de Riscal
2. Albarino 2011, Martin Codax
3. Z. 2006, Zeta Punto
4. Grans Muralles 2005, Miguel Torres
5. Petit Verdot 2006, Marques de Grinon
6. Campo Alegre 2008, Bodega Burdigala
7. Alion 2006, Vega Sicilia
8. Marques de Murrieta Reserva 2006, Marques de Murrieta
9. Remelluri Reserva 2006, Remelluri
N-o sa insist asupra notelor de degustare, dar ca si impresie generala gustul vinului rosu spaniol e unul in care se simte lemnul: mai mult sau mai putin, mai prajit sau mai light. Dintre cele 7 vinuri rosii, preferatul meu a fost Marques de Murrieta Reserva 2006.
Dupa incheierea masterclass-ului, vineri dupa-amiaza, am luat la rand vinurile expuse la o parte din standuri. Turul a continuat sambata, alaturi de “my-brother-in-wine” George (lucruribune.blogspot.ro). Inainte de a trece in revista producatorii si vinurile, trebuie sa mentionez cateva lucruri foarte importante: paharele folosite pentru degustarea vinurilor au fost net superioare celor de la Provino Cluj; am remarcat modul operativ in care se facea schimbarea paharelor folosite la stand, precum si promptitudinea personalului responsabil cu furnizarea de gheata.
Avincis
La standul producatorului din Dragasani, vinificatorul lor, Ghislain Mortiz m-a servit cu Cramposie Selectionata 2011 (citrica si proaspata dupa cum ii sade bine), Cuvee Petit 2011 (un Sauvignon Blanc cu o tipicitate ca la mama lui), Cuvee Andrei 2010 (un Cabernet Sauvignon caruia ii prevad o viata lunga, mai ales ca de la ultima intalnire parca s-a maturizat si i-au mai crescut o pereche de taninuri si aciditate). Am povestit cateva minute bune cu Ghislain despre recolta lui 2012 (un an cu mult zahar acumulat, insa cu boabe nu in totalitate ajunse la maturitatea deplina) si despre vinurile ce vor urma sa iasa de la Avincis: Negru de Dragasani (programat pentru 2014) si Pinot Noir (programat pentru finalul lui 2013).
Vinarte
Aici am stat mai mult, nu pentru ca la stand ar fi venit cu body-painted-girls, ci pentru ca am avut de “recuperat” niste vinuri lansate de curand: gama HoReCa cu Riesling, Sauvignon Blanc, Merlot, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani – toate din 2011. Albele sunt proaspete, citrice, usor vegetale – merg bine cu peste la gratar si salate cu fructe de mare. Rosiile sunt “juciy & frutty”, in stilul vinurilor cu care m-am obisnuit de la Vinarte. In pahar mi-a ajuns si Nedeea, un asamblaj de 3 soiuri romanesti: Negru de Dragasani, Feteasca Neagra si Novac – un vin pe care l-am degustat in graba dar pe care as vrea sa-l mai revad pentru ca mi s-a parut un vin all-in-one, foarte bine construit: fructe de padure, note “negre” (cafea, cacao), taninuri delicate, finete. Am ajuns si la Soare 2007, un Cabernet Sauvignon care se exprima foarte bine, atat olfactiv (coacaze negre dar si niste note “lemnoase”) cat si gustativ (taninuri rotunde, aciditate sustinuta, mai ca-ti vine sa musti din pahar). Am incheiat cu un pahar de Sirena Dunarii 2011, un vin dulce si fin, obtinut din Riesling Italian, cu un nas seducator (la stand am surprins o doamna care-si dadea ochii peste cap si plutea pe nori din vata de zahar dupa ce a gustat vinul) si un post-gust intens de miere de salcam.
Gramma / Casa Olteanu
Pentru marele public al Festivalului, Marian Olteanu a adus la stand cateva probe de Aligote 2012 trase in sticla din tancurile de fermentatie. Pentru cei cu adevarat pasionati, adica George si cu mine, s-a incropit o vizita ad-hoc la crama, unde am gustat direct din tanc, atat Aligote 2012 cat si Cuvee Visan 2012 precum si o Feteasca Alba 2012 fermentata cu drojdii salbatice. Intr-adevar Feteasca Alba e “mai de la tara”, n-a vazut fardul si tocurile inalte pe care si le pun de exemplu Aligote-ul dupa o fermentatie cu drojdii selectionate si un batonaj. In schimb, Feteasca Alba, cu aroma ei de mere verzi si apa de munte, are ceva din zambetul fetei din vecini cu care ma jucam cand eram mic, ceva care te farmeca si care ti-e drag.
Averesti
O noua serie de vinuri, din 2012, mai bune si mai frumos lucrate decat cele pe care le degustasem pana acum de la Crama Averesti. Am incercat Zghihara de Husi, Aligote, Rene Faure, Feteasca Regala si Cuvee Regal. Proaspete, bombastice, cu arome secundare expansive (fructe tropicale si nuca de cocos) dar si cu o aciditate revigoranta, “de-ti deschid brisca-n jeb”. Mi-au placut in mod special Rene Faure si Feteasca Regala si chiar nu stiu de ce nu mi-am cumparat cateva sticle, dat fiind pretul: 15 lei.
Crama Oprisor
Le stiu pe cele mai multe dintre ele, asa ca am re-degustat Cabernet Sauvignon Caloian 2011 (cred ca daca m-as pune sa desenez niste teme de geometrie descriptiva la planseta, intr-o dupa-amiaza as goli singur o sticla), Cabernet Sauvignon La Cetate Miracol 2010 (pe langa fructe negre, apare ceva mai multa cacao si ciocolata neagra) si desigur Cabernet Sauvignon 2010 (un vin tanar, care clocoteste de taninuri si din care sper sa apuc sa pun deoparte o sticla pentru o degustare comparativa la finele anului viitor). Despre Dragaica Rosie 2010 va pot spune ca sta foarte bine langa cel putin doua din preparatele servite sambata seara la Restaurant Ralet si anume: filet de porc cu sos de vin rosu si miere de albine / filet de vita cu sos de lemn dulce si ceapa de Tropea.
Crama Budureasca
Pentru anul ce sta sa vina, crama din Mizil anunta inaugurarea unei crame noi – am vazut cateva randari, precum si lansarea unui cupaj din cinci soiuri de struguri – banuiesc ca va fi varful lor de lance. Pana atunci in gama pentru HoReCa, sticlele cu eticheta neagra, se gasesc: un Fume 2011 (un cupaj de Sauvignon, Riesling si Pinot Grigio, care continua o traditie inceputa in 2008) si o Tamaioasa Romaneasca 2011 (a fost dragoste la prima degustare), o Feteasca Neagra 2011 (cu fructe negre si condiment in nas, mai putin suculenta dar destul de condimentata in gust) si un Syrah 2011 (destul de tipic, cu arome de fructe rosii si cacao completate de un gust super-condimentat).
Cramele Recas
Am gustat cateva noutati din 2012 in gama Sole: Sauvignon Blanc (mai putin lemn, mai mult fruct si tipicitate decat varianta din 2011 – un “must have!” pentru amatori de vinuri albe si nu doar de Sauvignon Blanc), Rose (100% Merlot, culoare intensa, nas de cirese, fragute, ceva usor vegetal, aciditate racoritoare). Dintre vinurile importate de Cramele Recas, am avut ocazia sa degust si un prosecco foarte fructat: Foss Marai. Ca o noutate, Cramele Recas pregastesc pentru anul viitor lansarea a doua spumante: unul alb din Chardonnay si unul rose din Pinot Noir.
MV Profession 34 Franta
La standul cu vinuri frantuzesti, ale importatorului MV Profession 34 Franta am degustat mai multe vinuri din Bordeaux: Saint-Emillion in special dar si Pomerol si Pessac-Léognan din 2008 si 2009. Vinuri bine structurate, fortoase, cu taninuri si aciditate, de vazut pe indelete peste cativa ani cand se vor mai fi rotunjit la colturi ca BMW-ul. Am luat datele de contact, s-ar putea sa-mi comand cate-ceva.
Acum, la cateva zile de la inchiderea festivalului, cred ca se pot trage niste concluzii la rece (nu ca n-ar fi destul de frig afara).
(+) Plus: locatia – oricat de iesit din comun si de deplasat ar putea parea, faptul ca s-a tinut la Palas Mall a adus un plus de eleganta si de “agitatie”; totul a fost la indemana: parcarea, restaurantele, cafenele si locurile de luat masa (aka food-court), salile de conferinte; evenimentele conexe – conferinta si masterclass-ul la care am participat au fost organizate profesionist, subiectele alese au fost interesante; paharele – produse de Cristiro din Bistrita au fost net superioare celor folosite pana acum.
(-) Minus: apa – necesara calmarii papilelor, clatirii palatului, resetarii simturilor; interesul publicului – aici discutia e subiectiva, dar din ce am observat eu, o parte din iesenii veniti la mall, au privit cu scepticism manifestarea aceasta la care se poate degusta vin pe gratis; am surprins si oameni interesati, care au degustat, dar cei mai multi pareau stangaci, le era frica oarecum sa nu se faca de rusine in fata celor care le povesteau despre arome, taninuri, game superioare si vinuri scumpe.
Per ansamblu a fost bine Iasi, chiar daca timpul petrecut la Provino mi-a mancat destul de multa vreme si n-am mai apucat sa vizitez mare lucru, orasul mi-a lasat impresia ca e intr-o continua schimbare in bine. Mi-as dori sa revin si anul viitor.
Credem ca acei “vizitatori stangaci” asa cum ii descrie Bogdan ascund un mare potential pentru producatori.Nu ne referim doar la faptul ca producatorul si vinurile sale are oportunitatea sa se pozitioneze primul in mintea consumatorului(daca vrem sa aducem in discutie un concept de marketing) ci si la experienta de initiere in cultura vinului pe care vizitatorul o va asocia pentru totdeauna cu vinul degustat, “descoperit” in acest cadru.Ce vin credeti ca va comanda la restaurant sau achizitiona cu proxima ocazie?
Stim ca acest aspect este transformat in avantaj de producatorii abili si determinati in a exploata orice oportunitate de dezvoltare de piete noi.
Pingback: E #Gramma cand #VinlaIasi! | Printre Vinuri