Intr-unul din week-end-urile lunii noiembrie, am dat o fuga pana la Budapesta, alaturi de o parte din echipa redactionala a revistei Millesime, pentru a realiza coperta celui mai recent numar al revistei. Desi totul a fost facut pe de-a-ndoaselea, intr-un final am fost mai mult decat multumiti de ce-am realizat. O sa va arat la un moment dat (dupa ce numarul 4 al Millesime va aparea in sfarsit la chioscuri) o serie de fotografii despre cum s-a desfasurat intregul proces “behind the scenes”. Chiar daca scopul principal al vizitei la Budapesta a fost unul lucrativ, n-am putut sa nu bifez un local aflat de mult pe lista mea: New York Cafe.
Amplasata pe strada Erzsebet Korut la nr. 9-11 cafeneaua New York Cafe e parte integranta a complexului de lux Boscolo Hotel. Cladirea, cunoscuta sub numele de Palatul New York, ce adaposteste atat cafeneaua cat si hotelul au fost construite in 1894 de catre societatea de asigurari New York Life Insurance Company, dupa proiectul de arhitectura al lui Alajos Hauszmann (cel care a proiectat printre altele Pavilionul de Anatomie din Cluj-Napoca). Inca de la deschiderea sa pe 23 octombrie 1894, cafeneaua a reprezentat un principal centru al vietii culturale maghiare. O data cu venirea comunismului, intreaga cladirea e nationalizata – purtand denumirea Hungaria, urmand sa fie cumparata in 2001 de grupul Boscolo Hotels, care o renoveaza si o reda spre folosinta in 2006.
Sambata pe la pranz, am trecut pragul New York Cafe si brusc ne-am intors in timp, in “la belle epoque”, contemporani cu Ady Endre, Ferenc Molnár sau Tarján Vilmos cel despre care se spune ca ar fi luat cheile usilor cafenelei si le-ar fi aruncat in Dunare, pentru ca locatia sa nu se inchida vreodata. Asemeni locuitorilor orasului ce da numele localului, clientii ce isi beau cafeaua sau isi iau micul dejun aici sunt de toate natiile si vin de peste tot: italieni, germani, britanici, indieni, americani, turisti sau oameni de afaceri, in trecere prin capitala Ungariei sau locuitori de zeci de ani ai orasului de pe Dunare.
Dupa ce am studiat meniul, credeam ca nu mi-as dori nimic mai mult decat un espresso baut in cea mai frumoasa cafenea din lume, decorata asemeni unei catedrale baroce, ce rasuna de acordurile unei piese jazz de la inceputul anilor ’30 cantate la pianul negru din cafenea. Poate doar o portie din cel mai bun si mai apetisant somloi galuska pe care mi-a fost dat sa-l gust pana acum.
Am zabovit mai bine de o ora in New York Cafe, nu pentru ca staff-ul s-ar fi miscat lent ci pentru ca atunci cand iti bei cafeaua aici, timpul se opreste din loc si simti un soi de impacare cu tine insuti si cu tot universul.
poate “va apărea” și nu “va apare” …
da, asa e. multumesc pentru observatie.
superba locatia! nici un vin baut acolo?
Din pacate nu, dat fiind principiul: “don’t drink and drive”.