Muscat Ottonel 2011 si Tamaioasa Romaneasca 2008 – Ambrosio, Vincon Vrancea

In ultimii ani am avut prilejul sa intalnesc la degustarile de vinuri la care am participat mai multi oameni aflati la inceputul relatiei lor serioase cu vinul. Nu ca n-ar mai fi pus gura pe vin pana atunci, dar de abia incepusera sa devina interesati la modul serios despre cum se degusta / povesteste / asociaza vinul. I-am intrebat ce vinuri obisnuiau sa consume, iar raspunsul in multe dintre cazuri a fost Beciul Domnesc de la Vincon Vrancea. Nu gaseau o motivatie anume pentru aceasta preferinta, asa ca am presupus ca aceasta afinitate a lor vine ca urmare a impactului avut de campaniile de promovare la TV, in special a celei cu “un caracter aparte“.

Doar ca nu poti trai la nesfarsit de pe urma unui singur nume, mai ales cand “concurenta” ta (adica Jidvei, Murfatlar si Cotnari) isi face divizii premium, aduce enologi cu experienta, investeste in imagine si branding. Acum, Vincon Vrancea incearca din rasputeri sa prinda macar un loc in picioare in “trenul albastru” si sa convinga consumatorul premium ca si ei pot sa faca vinuri de top. Si s-au hotarat, in sfarsit, sa-si promoveze gama de vinuri scumpe, botezata Ambrosio.

Am avut ocazia sa degust intreaga gama de vinuri Ambrosio (5 vinuri) + Rose Verite in cadrul unei degustari ad-hoc desfasurata la Enoteca Millesime. Despre vinurile rosii ale acestei game nu sunt prea multe de spus – note lemnoase, corp subtire, aciditate mare – pe mine unul, aceste vinuri nu m-au impresionat. Nici despre Rose Verite nu prea am cuvinte de lauda, ba din contra, gustativ mi s-a parut un esec. In schimb, vinurile albe ale acestei game: un Muscat Ottonel 2011 (sec) si o Tamaioasa Romaneasca 2008 (dulce) s-au prezentat destul bine si cred ca merita un strop de atentie. O sa vedeti de ce.

Muscat Ottonel Ambrosio 2011. Culoare galben-verzuie, un nas intens aromat: pere, iasomie, busuioc. Foarte frumos pana aici, dar de ce scrie pe eticheta Muscat Ottonel cand aromele sunt de Tamaioasa Romaneasca? Hmmmm… Gustul e proaspat, cu aciditate iesita in evidenta, un pic prea in evidenta pentru un Muscat, ce se resimte in special pe partile laterale ale limbii si pe interiorul obrajilor. Post-gustul e citric, in urma ramanand o senzatie de prospetime. Vinul e bun, are arome atragatoare, are prospetime, are o medalie de aur la Concours Mondial Bruxelles 2012, insa nu prea are tipicitate de Muscat Ottonel.

Tamaioasa Romaneasca Ambrosio 2008. Culoare galben-aurie intensa, de vin alb cu o oarecare varsta. Nas de vin alb matur, cu fagure de miere, flori cu miros dulceag, compoturi de fructe albe şi o mineralitate plăcută, de pietre de râu. Şi încă ceva, şi anume o notă foarte atipică de hidrocarburi. Da, acele note atât de tipice Rieslingului de Rin erau prezente în această Tămâioasă Românească, însă nu la o intensitate uriaşă şi dispăreau după mai multe rotiri în pahar. Gustul e dulceag, nu chiar dulce, catifelat şi oarecum uleios, lăsând în a doua parte a evoluţiei o senzaţie proaspătă şi astringentă. De fapt, vinul pe cât de dulce şi corpolent ar fi, lasă în postgust senzaţia că e sec.

Deocamdata nu sunt cunoscute preturile finale la care se vor putea cumpara vinurile din magazinele de specialitate, dar am inteles ca vor ajunge la peste 60 de lei.

Adaugă un comentariu

*

*