Dacă tot am văzut pe blogul lui Răzvan Jurca o recomandare din suflet pentru acest vin, am zis că n-ar fi rău să-mi răsfoiesc carneţelul cu notiţe, unde stau scrise nişte impresii la fel de bune despre acest vin.
L-am degustat împreună cu nişte prieteni, dintre care unul este un mic producător artizanal din Oradea, dar care obţine rezultate destul de bune din mica sa vie de pe unul din dealurile oraşului… A fost o seară foarte reuşită, în care am asociat vinuri din comerţ cu vinuri artizanale, le-am comparat şi am povestit la ceas de seară…
Revenind la această Fetească Neagră din gama Caloian, ţin să menţionez că varianta din 2010 nu prea m-a impresionat. Deh, anul dificil… Altfel stă povestea cu cel din 2011. Despre culoare nu vă pot spune decât că nu era prea transparent, ba chiar aş zice că era opac, dens; în lumina ambientală din acel moment nu am reuşit să-mi dau seama prea bine de nuanţe însă… Nasul e intens-dulceag, de prună afumată şi cu un iz fain, lactic. Gustul e molatic, dulceag, cu o aciditate molcomă ce parcă nici nu face faţă senzaţiilor dulci. Vorbim, totuşi, de un vin sec, să nu se înţeleagă altceva! Poate şi alcoolul de 13,5% contribuie la senzaţia de plin, de dulceag… Corpul e unul mediu, cu tanini fini şi moi care parcă mai prind viaţă după un timp. Retronazal se simt din nou notele de prune şi cele lactice, alături de note de piper pe final.
E un vin simpluţ, care beneficiază de o aerare ceva mai îndelungată (apar uşoare note de magiun şi ciocolată neagră după un timp) şi de o servire la 16-17 grade, nu la 18 sau 20, când senzaţiile dulci sunt prea intense. 20 de lei în magazinele de specialitate, şi îndrăznesc să-l clasez la 81-82 de puncte, cu menţiunea că poate datorită ambianţei şi voii bune e posibil să fi fost mai darnic.
