Mi s-a-ntamplat de cateva ori, de obicei dupa vreo degustare, sa ajung sa ma intreb: ce a vrut sa transmita vinificatorul prin acest vin? Pentru ca, in maniera “inginereasca” in care eu rationez lucrurile, cred ca de cele mai multe ori se pleaca de la o situatie de genul “cu ce avem, ce putem sa facem?” si nu de la “aici vrem sa ajungem indiferent de mijloace”. Fan D’Oro 2010 produs de Arzuaga Navarro e unul din aceste vinuri in care imi pot imagina de unde s-a pornit dar nu stiu unde s-a dorit sa se ajunga…
Cred ca trebuie sa intelegeti din capul locului ca acest vin nu are o problema, e ok – unora s-ar putea chiar sa le placa, insa pe mine nu m-a prins. Si nu m-a prins pentru ca e un Chardonnay fermentat in barrique-uri noi, cu batonaj, invechit apoi tot in barriqueri timp de 12 luni. E mult lemn. Mult prea mult lemn pentru gustul meu.
Dar hai sa incepem cu inceputul. Cei care au produs vinul, crama Arzuaga Navarro detin diverse suprafete plantate cu vita-de-vie in podgoria Ribera del Duero, incepandu-si activitatea in domeniul viti-vinicol la inceputul anilor ’90. In timp, afacerea a crescut, s-a extins, iar in prezent crama detine si un hotel + spa destinate enoturismului. Vinul in cauza, Fan D’Oro e un vin de masa (vino de mesa), obtinut din struguri de Chardonnay in podgoria Ribera del Duero. Acesta fiind probabil motivul pentru care vinul nu are denumire de origine controlata: soiul Chardonnay nu se afla printre soiurile agreate conform D.O. in Ribera del Duero. Dar asta cred ca e mai putin important.
Racit ca lumea, vinul a ajuns in pahar: culoare galben-aurie. Nasul, dupa cum am mentionat deja, poarta amprenta lemnului. Si nu ma refer aici la aromele de vanilie sau whisky cream ce ar putea fi recunoscute in nas, ci efectiv la mirosul de scandura de stejar. Gustul e insa din alt registru. Ma asteptam la un “atac” greoi, incarcat, rotund, moale. Am dat insa peste cu totul alte senzatii: un gust citric, usor amarui, de grapefruit roz si lime, cu o aciditate care ramane pe interiorul obrajilor. Pe masura ce l-am lasat in pahar si vinul a luat in temperatura, am remarcat in gust si o oarecare astringenta (un soi de taninuri infantile) si o nota de lemn dulce. Discrepanta aceasta intre nasul lemnos si gustul citric mi-a ridicat tot felul de semne de intrebare… Cine stie, poate intr-o zi le voi gasi un raspuns.
De cumparat, Fan D’Oro 2010 se poate gasi pe vinescu.ro si alte magazine on-line la 55 de lei.
Pingback: Crianza 2009, Arzuaga Navarro | Printre Vinuri