Acest vin din gama entry-level (nu chiar low-end, că un 20 de lei tot costă) de la Domeniul Coroanei Segarcea îmi vine mereu în minte atunci când trebuie să indic un vin mai sec amatorilor de vin dulce. Ştiţi povestea – “vin alb sec? dar domnule, e acru, ce sens are?”. Ei bine, acest Chardonnay demisec şi nebaricat, prin prospeţimea şi dulceaţa lui, cred că poate fi pe placul celor care de regulă beau vinuri mai dulci. Hai să-l puricăm:
Culoarea lui este de un gălbui-verzui deschis, strălucitor. Nasul este destul de intens, floral-fructat-ierbal, cu note de corcoduşe coapte, măr golden, pară aromată de vară, busuioc (!?), miere de salcâm, fân uscat/paie şi ananas.
Gustul vine cu un atac dulceag, chiar mai dulceag decât mă aşteptam, cu o aciditate moderată, cât să-l facă băubil. Pe final, apare o astringenţă dulce-amăruie plăcută. Aromatic, se reîntâlnesc aromele de fructe galbene coapte, completate de o răcoritoare notă de coajă de pară, miere, din nou busuioc (o fi ceva tămâioasă în el?). Finalul este neaşteptat de lung – peste 10 secunde! – şi foarte plăcut.
Aş propune un pahar de Chardonnay Elite 2011 mai degrabă la desert, alături de fructe, decât la felul principal. Zahărul nu e mult – 9 g/l – dar lipsa (aparentă*) a unei acidităţi care să-i facă faţă îşi spune cuvântul. Nu cred că e baricat. Sau dacă e, e foarte puţin. Nu e onctuos şi nici vanilia nu se prea simte. E pur şi simplu un vin fructat, prietenos, făcut din struguri foarte copţi. Îmi aduce aminte de Aligote-ul din 2009 al celor de la Gramma – desigur, cel din urmă era mai sec, mai proaspăt, dar aromatic asemănător.
*Zic aparentă pentru că pe site-ul lor zic că are 7,3 g/l de acid tartric, ceea ce nu e rău deloc.
L-aş puncta cu 81-83 de puncte, după gust.
PS: Aţi văzut noul site al producătorului www.domeniulcoroanei.com? Ce părere aveţi?
