Cabernet Sauvignon Castel Bolovanu 2009, Vinarte

Pe acest Cabernet de la Vinarte l-am făcut cadou cu încredere unui bun prieten după ce am citit despre el la Mihai Vasile pe blog. După cum puteţi intui, l-am băut împreună cu acest prieten al meu. Dar înainte să trec la notele de degustare, să vă spun una-alta despre domeniul unde e produs acest vin.

Castel Bolovanu este un vin produs la Sâmbureşti, în judeţul Olt, fiind unul dintre cele trei domenii ale companiei Vinarte, pe lângă Stârmina – în Mehedinţi, şi Zoreşti – în Dealu Mare. La Sâmbureşti, compania deţine 60 de hectare, cu o producţie medie de Cabernet Sauvignon de doar 5 tone la hectar – calitate, nu cantitate! Interesantă este legătura dintre numele domeniului – Castel Bolovanu – şi realitatea din vie: din cauza pantei din vie, apa a spalat solul lasând loc unor bolovani, bolovani care mai au şi rolul de a radia căldură după lăsarea serii, conducând la o mai bună coacere a strugurilor de pe acest terroir. Mai multe despre povestea Castelului Bolovanu puteţi citi aici.

Cabernet Sauvignon Castel Bolovanu 2009 Vinarte

Dar să revin la vin. Hai să-l disecăm:

Vinul se bălăceşte în pahar cu o culoare rubinie, destul de intensă, dar nu foarte opacă. Nasul aduce acele note tipice pentru vinurile high-end de la Vinarte, cu izurile specifice vegetale şi închise, de piele, tabac şi pieliţă de coacăză neagră şi cu puţină vanilie ca să îndulcească scena. Şi ciocolată amărui/cacao. După o aerare extensivă lasă mai mult loc fructului – coacăze negre, afine, prune, dulceţuri şi magiun – toate pudrate cu un pic de vanilie şi cacao şi pişcate de o notă vegetal-amăruie, ca de brusture. Când paharul se goleşte, miroase a pâine de ţară unsă cu magiun şi pudrată o idee cu zahăr vanilat.

În gură se prezintă foarte echilibrat şi catifelat, cu o aciditate plăcută şi proaspătă ce virează la final spre amărui, alături de nişte tanini puternici, picanţi, dar frumos integraţi, nederanjanţi. Revin aromele de coacăze negre, prune uscate şi vanilie, însoţite de nota vegetală amintită mai sus, dar şi de pielărie şi cacao. Multe fructe negre se preling şi spre postgust care e lung şi rămâne proaspăt, de-a dreptul vivace, pe tot parcursul lui până se stinge…
Alcoolul nu e puţin – 14% – dar nu e deloc deranjant. E bun de consumat la minim 18 grade…
30 de lei, 85-86 puncte. Un raport calitate preţ foarte bun după mine. Voi mai ştiţi vinuri româneşti relativ accesibile care să se prezinte atât de bine? Aştept câteva sugestii.

Adaugă un comentariu

*

*