Dupa o vacanta petrecuta in Italia si o incursiune ceva mai aprofundata in Toscana, un fost coleg de liceu mi-a facut placuta surpriza de a-mi oferi o sticla de vin cumparata de la una dintre cramele pe care le vizitase. “Calul de dar nu se cauta la dinti” spune un vechi proverb, dar eu nu m-am putut abtine sa nu scriu despre vinul primit. Care s-a intamplat sa fie un Chianti Classico DOCG 2009 produs de Badia a Coltibuono.
In mod traditional, sau mai bine zis conform legislatiei DOCG, un Chianti Classico se obtine doar din arealul de 7.000 de ha cultivat cu vita de vie din zona Chianti Classico (parte a zonei Chianti) si e un vin obtinut din soiul de struguri Sangiovese (min 80%) la care se pot adauga Canaiolo, Colorino, Cabernet Sauvignon sau Merlot. In fapt, acest Chianti Classico produs de Badia a Coltibuono e un cupaj de Sangiovese si Canaiolo.
Culoare rosie-rubinie deschisa, vie, translucida. Mirosul nu se deschide, ci da navala si explodeaza sub incarcatura maricica de alcool (14%) neintegrat, deranjant mai ales la prima intalnire. Dintre valurile de alcool volatil ies la suprafata si ceva fructe rosii (cirese si coacaze rosii) dar si ceva arome lemnoase (tutun, lemn ars). Gustul e unidimensional si plateste tribut alcoolului lasat liber sa arda papilele. Aciditatea moderata si taninurile uscate simt lipsa unui corp, rezultatul fiind un gust subtire, dezechilibrat si alcoolic.
Am esuat in a-l asocia cu o portie de tagliatelle al ragu de iepure de camp, dar sincer nu stiu ce situatie si ce asociere l-ar putea pune intr-o lumina favorabila.
Poate vinul a fost într-o formă mai bună cândva…
Ma indoiesc… Vinul asta era clar dezechilibrat de alcool-ul mult prea mare, la un 12%-12.5% discutam de altceva. N-avea corp, nu era nici extractiv iar alcool-ul a ramas singur sa faca legea.