Pentru că s-au adunat mai multe vinuri în inbox şi din păcate nu au fost într-atât de grozave încât să le dedic câte un articol separat, le-am comasat într-un singur articol. Este vorba de:
- Murviedro Crianza 2008 (Spania)
- Tămâioasă Românească Prahova Valley Special Reserve 2010, Halewood
- Sauvignon Blanc V-Legend 2010, Recaş
- Fetească Regală Clasic 2011, Jidvei
- Pinot Noir 2010, Budureasca
- Măiastru Rose 2011, Crama Oprişor
Murviedro Crianza 2008 (Spania)
Un vin despre care nu ştiam mare lucru până am intrat pe site-ul producătorului, unde am aflat că e un cupaj de 50% Tempranillo, 30% Monastrell şi 20% Syrah, şi că e baricat timp de 8 luni în butoaie de stejar american. Alcool 13,5%.
Culoarea este de un roşu aprins cu reflexe rubinii; se vede în mijlocul paharului dacă te uiţi atent. Nasul e lemnos-fructat, cu note ce amintesc de vanilie şi puţină scorţişoară, alături de fructe roşii bine coapte, în special prune şi cireşe amare. Pe parcurs capătă tente de magiun afumat şi compot de vişine prăfuite cu cacao. E foarte prietenos cu palatinul, gustul începând dulceag şi cu o aciditate numai atâta cât trebuie, taninii fiind foarte bine şlefuiţi. Notele de vanilie şi scorţişoară sunt mai puţin prezente retronazal, unde fructele şi gemurile amintite mai sus sunt în prim plan. Finalul este mediu aş zice, dulceag şi lemnos, neagresiv şi fără condimente seci de genul piperului sau cuişoarelor.
Un vin interesant, în genul celor făcute de Aurelia Vişinescu, cu menţiunea că ale ei mi s-au părut ceva mai complexe şi fără atâta lemn. Poate dacă avea ceva mai puţin lemn m-ar fi cucerit, dar oricum, este un vin decent. 17 lei din Kaufland.
Tămâioasă Românească Prahova Valley Special Reserve 2010, Halewood
Eram tare curios să văd cum e un vin dulce de la un producător cât de cât serios. Citisem că a avut oareşce succes acest vin, aşa că l-am adăugat în coş.
Un vin galben-pai şi cu o consistenţă vâscoasă dată de zahăr. Nasul e reţinut; se simt arome florale dulci, de genul salcâmului, muşeţelului uscat şi a mierii, alături de tuşe de fructe galbene supracoapte – mere golden, pere mălăieţe şi struguri de masă, dar şi ceva lemnos, de sâmburi de caisă.
În gust, senzaţiile dulci îşi fac de cap fără nicio încercare de-a fi echilibrate de aciditate (care există şi ea, dar e foarte timidă; e ca o limonadă de 250 ml făcută din 2 linguriţe groase de miere şi doar o linguriţă rasă de zeamă de lămâie). Noroc cu tuşele vegetal-amărui din background care-l fac mai băubil. Aromatic revin fructele supracoapte, de genul perelor, compoturilor de piersică şi gutuie, nuspui, struguri stafidiţi, miere de salcâm, şi ceva lemnos-nutty-amărui care persistă pe final. Migdale aş zice sau sâmburi de caisă. Postgustul e lung dar nu e chiar grozav; după mai multe secunde (10-20) simţindu-se note reductiv-oxidative.
Un vin greu, dar băubil, în special pentru cei care-s fani ai stilului. Mie mi s-a părut foarte dulce fără a veni cu ceva spectaculos în termeni de arome. Nu mi-aş mai cumpăra. 15 lei din Carrefour.
Sauvignon Blanc V-Legend 2010, Recaş
Deşi e un vin de consum curent, am avut curajul să-l iau, chiar dacă e din 2010, din două motive: avea o culoare foarte deschisă, verzui, şi a costat uriaşa sumă de 9 lei (din The Store).
După cum spuneam, culoarea e gălbui spre verzui deschis. Nasul te loveşte foarte ciudat cu o aromă de Cavit (de lămâie şi vanilie), ce continuă cu note vegetale, ierboase şi niscaiva agrişe şi piersici semicoapte şi poate aproape insesizabil ceva drojdie. Gustul este exploziv, dulceag-acrişor, care pe acelaşi fundal se termină mineral-amărui-tonic. Un vin corpolent, cu urme de acidulaţie şi de alcool (12%), care deşi nu se simte aromatic, se simte cald pe gâtlej. Ca arome, domină cele ierboase, ceva fruct exotic, lămâie, grapefruit alb, vanilie (!?) şi oareşce fruct necopt (piersici, mere, prune albe, struguri). Finalul este tonic, cu note puternic minerale.
După o vreme devine destul de obositor, cu tentele minerale ieşind cam tare în faţă. Categoric nu e un vin de cursă lungă.
Fetească Regală Clasic 2011, Jidvei
Curios de cum arată un vin entry level de la Jidvei care a câştigat o medalie de argint la Bruxelles anul acesta, dar şi cu avertizarea lui George Mitea că nu e nimic special, mi-am cumpărat această sticlă.
Culoarea este gălbui cu ceva reflexii aurii. Nasul e foarte reţinut, vegetal, dominat de drojdii şi fructe verzi necoapte: agrişe, corcoduşe, piersici şi limetă. Poate şi ceva caprifoi. În gură frapează instant cu aciditatea foarte sus – e printre cele mai acide vinuri pe care le-am gustat – ce se menţine foarte sec până în postgust. În a doua fază a evoluţiei pe palatin ies în faţă senzaţii uşor-amărui, tonice. Aromele sunt la fel de reţinute şi retronazal, cu aceleaşi note de drojdii şi fructe verzi necoapte, iar postgustul porneşte de la un tonic-acid, ca după câteva secunde să vireze spre note uşor oxidate.
Un vin ok, răcoritor, uşor (12,5%), bun de băut pe terasă sau lângă o masă fără pretenţii. Dar de aici la medalie de argint, fie ea la Bruxelles, fie la Bucureşti sau Oradea, e cale lungă. Nu prea înţeleg cum a obţinut-o. Poate cel trimis e alt vin, deşi sper din suflet că nu e aşa…
Mihai are şi el un review şi se pare că lui i-a plăcut mai mult.
Pinot Noir 2010, Budureasca
În căutarea unui Pinot Noir decent, cât de cât tipic, şi la un preţ mic, m-am oprit la această sticlă de vin.
De un rubiniu strălucitor şi transparent, în nas vinul este dulceag, cu cireşe şi vişine cu o uşoară tentă vanilată – şi cam atât. Atacul este dulceag, cu aciditate mică, precum a unei cireşe negre coapte de iulie. Note mai slabe de afine şi căpşuni. Taninii sunt fermi.
Măiastru Rose 2011, Crama Oprişor
Un rose despre care am fost într-atât de curios, încât am fugit în Real special pentru el. Poate de aici şi dezamăgirea… Culoare intensă roz bombon spre fuchsia, depinde de unghiul din care-l priveşti. Nasul este unul obişnuit pentru un rose, cu clasicele căpşuni, frăguţe şi alte fructe roşii + ceva trandafir şi ceva dulceaţă/fructe răscoapte. Gustul este intens, foarte fructat, cu un atac foarte dulceag şi cu o aciditate destul de slăbuţă – se poate bea, dar ar putea fi mai mare. Finalul este amărui şi dulceag, în sensul de caramel (foarte ciudat). Aromele se simt ca în nas: căpşuni, fructe roşii foarte coapte, caramel pe final. Cam atât.
Vinul nu e rău, dar îi lipseşte prospeţimea, acel fizz răcoritor pe care-l cauţi la un rose.
