Aligote 2011, Gramma

Duminica asta i-am avut invitati la masa de pranz pe Anca si Raul – un cuplu de prieteni din Cluj, de profesie jurnalisti, de nevoie proprietari de cafenea. N-a fost foarte greu sa ne hotaram ce alegem sa gatim la felul principal, intrucat Anca e originara din Galati iar Raul e un pescar cu state vechi. S-ar putea sa gresesc aici, dar nu cunosc galatean caruia sa nu-i placa pestele. George, Cipri – nu cred c-o sa ma contraziceti. Dupa nici o ora de stat in cuptor in farfuriile fiecaruia a ajuns cate un pastrav cu lamaie si rozmarin, iar paharele au fost aburite de noul Aligote 2011 de la Gramma.

Desi oaspetii au rugat-o pe “directoarea executiva” a bucatariei sa imortalizeze pranzul abia scos din cuptor, aceasta nu s-a lasat induplecata, drept pentru care pastravii nu au mai apucat sa devina celebrii si sa intre in istorie. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa cu sticla de Aligote.

La o prima privire, ai spune ca vinul e incolor si ca nu sesisezi nici o tenta de culoare – totusi o reflexie palida verzuie exista. Nasul aduce in prim plan arome proaspete, florale – de flori albe si galbene, dublate de note de fructe – usoare note citrice, mar verde, pepene rosu. In plus nasul mai are o nota vegetal-pamantie pe care nu am putut-o identifica si careia i-am gasit un oarecare corespondent si in gust. Atacul din gust e sustinut, cu o aciditate frumos arcuita (de mar verde si lamaie), proaspata dar bine balansata, ce continua cu acea nota vegetal-pamantie care se prelinge pe palat lasand o senzatie de usoara greutate, ca mai apoi sa se stinga intr-un post-gust usor amarui, elegant.

Pana sa deschidem urmatoarea sticla, Aligote 2011 Gramma isi castigase deja inca doi fani – Anca si Raul.

Aligote 2011 de la Gramma se gaseste in magazinele de specialitate la preturi ce variaza intre 38 si 45 lei.

3 comentarii. Adaugă un comentariu ↓

  1. July 17, 2012 @ 08:59

    Pepene roşu, zici? Nu cumva de asta se lega acea senzaţie vegetal-pământie? Eh… sună delicios oricum!

    • Bogdan Bocşe
      July 17, 2012 @ 09:41

      Senzatia asta vegetal-pamantie am mai intalnit-o la Viognier si parca si la Kerner si pe mine m-a trimis cu gandul la: pamant reavan, mal de lac, noroi, argila, lut… In plus, e si o chestie de textura – daca te-ai jucat cu noroi cand erai mic cred ca stii despre ce vorbesc.

  2. Pingback: Degustare Gramma @ Enoteca Millesime, Oradea | Printre Vinuri

Adaugă un comentariu

*

*