Duminica asta i-am avut invitati la masa de pranz pe Anca si Raul – un cuplu de prieteni din Cluj, de profesie jurnalisti, de nevoie proprietari de cafenea. N-a fost foarte greu sa ne hotaram ce alegem sa gatim la felul principal, intrucat Anca e originara din Galati iar Raul e un pescar cu state vechi. S-ar putea sa gresesc aici, dar nu cunosc galatean caruia sa nu-i placa pestele. George, Cipri – nu cred c-o sa ma contraziceti. Dupa nici o ora de stat in cuptor in farfuriile fiecaruia a ajuns cate un pastrav cu lamaie si rozmarin, iar paharele au fost aburite de noul Aligote 2011 de la Gramma.
Desi oaspetii au rugat-o pe “directoarea executiva” a bucatariei sa imortalizeze pranzul abia scos din cuptor, aceasta nu s-a lasat induplecata, drept pentru care pastravii nu au mai apucat sa devina celebrii si sa intre in istorie. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa cu sticla de Aligote.
La o prima privire, ai spune ca vinul e incolor si ca nu sesisezi nici o tenta de culoare – totusi o reflexie palida verzuie exista. Nasul aduce in prim plan arome proaspete, florale – de flori albe si galbene, dublate de note de fructe – usoare note citrice, mar verde, pepene rosu. In plus nasul mai are o nota vegetal-pamantie pe care nu am putut-o identifica si careia i-am gasit un oarecare corespondent si in gust. Atacul din gust e sustinut, cu o aciditate frumos arcuita (de mar verde si lamaie), proaspata dar bine balansata, ce continua cu acea nota vegetal-pamantie care se prelinge pe palat lasand o senzatie de usoara greutate, ca mai apoi sa se stinga intr-un post-gust usor amarui, elegant.
Pana sa deschidem urmatoarea sticla, Aligote 2011 Gramma isi castigase deja inca doi fani – Anca si Raul.
Aligote 2011 de la Gramma se gaseste in magazinele de specialitate la preturi ce variaza intre 38 si 45 lei.
Pepene roşu, zici? Nu cumva de asta se lega acea senzaţie vegetal-pământie? Eh… sună delicios oricum!
Senzatia asta vegetal-pamantie am mai intalnit-o la Viognier si parca si la Kerner si pe mine m-a trimis cu gandul la: pamant reavan, mal de lac, noroi, argila, lut… In plus, e si o chestie de textura – daca te-ai jucat cu noroi cand erai mic cred ca stii despre ce vorbesc.
Pingback: Degustare Gramma @ Enoteca Millesime, Oradea | Printre Vinuri