Anul trecut, proaspat refacut dupa accidentarea “sportiva” – o ruptura a tendonului ahilian de la piciorul stang – am dat curs invitatiei adresata de Ioana si Daniel (yeah, you know who you are) de a petrece vacanta de iarna in Austria si de a cobori pe una dintre cele mai lungi piste de sanie din Europa: Bramberg am Wildkogel cu o lungime de 14 km.
Stiu ca amatorii sporturilor de iarna care prefera schiurile si snowboardul au ridicat deja o spranceana la citirea cuvintelor pista de sanie si cel mai probabil au si aparut deja cateva semne de intrebare, dar credeti-ma pe cuvant ca treaba asta cu sania e distractiva!
Asa ca dupa ce anul trecut am prins gustul datului cu sania, anul acesta am ales de dragul diversitatii o alta partie de sanie, tot in Austria: Rohrmoos, cu o lungime de 8 km. Doua coborari ne-au fost de ajuns sa ne dam seama ca Rohrmoos nu a fost cea mai buna alegere si ca partia de sanie de la Bramberg e mult mai distractiva, oferind portiuni mai rapide si un traseu mult mai divers. Ceea ce ne-a si determinat sa mergem in doua randuri pana la Bramberg am Wildkogel si sa coboram de fiecare data cei 14 km de partie de trei ori. Celor carora le-am trezit interesul pot gasi mai multe informatii despre partia de la Bramberg am Wildkogel pe site-ul oficial: wildkogel-arena.at
Pe langa distractia de pe partiile de sanie, vacanta de iarna din acest an a inclus si vizitarea a trei orase din regiunea Salzkammergut: Hallstatt, Bad Ischl si desigur Salzburg. Dupa cum ii spune si numele, regiunea Salzkammergut a fost una dintre cele mai importante zone de exploatare miniera de sare din timpul Imperiului Habsburgic. Datorita piesajului montan spectaculos, presarat cu lacuri si pesteri, zona devine incepand cu a doua jumtatate a secolului al 19-lea o destinatie turistica preferata la inceput de austriecii ceva mai instariti.
Prima localitate: Hallstatt – situata la aproximativ 80 km distanta de Salzburg. Despre Hallstatt stiam deja din manualele de istorie, ca fiind numele dat primei perioade a fierului (1200-400 i.Hr.) dupa numele orasului Hallstatt, unde au fost descoperite prima fierarie iar ocna de sare din aceasta localitate se pare ca ar fi prima de acest fel din lume. Zona a intrat de altfel si in patrimoniul mondial UNESCO. Din pacate in perioada de iarna ocna de sare este inchisa vizitatorilor asa ca ne-am multumit cu hoinaritul pe strazile inguste ale Hallstattului, printre casele ingramadite si construite parca una in carca celeilalte, cu plimbatul pe malul lacului Hallstatt si desigur cu cina de la restaurantul Gasthof Zauner. Am ales o specialitate locala: un pastrav cu cartofi la gratar langa care am asociat un Gruner Veltliner proaspat, cu aciditate verde, un pic cam iesita din corp, dar domolita de cartofii scaldati in sosul de unt. Pentru amatorii de peste recomand si un coregon (sau reinanke) la gratar, acesta fiind cel mai raspandit peste din lacul Hallstatt. Am incheiat cina cu un desert traditional de dimensiuni gigantice: Salzburger Nockerl.
Cateva zile mai tarziu a urmat Bad Ischl – situat la aproximativ 55 km distanta de Salzburg. Spa-ul din centrul orasului a fost alegerea perfecta dupa prima zi de sanius, cand am redescoperit ca pentru a manevra sania trebuie sa folosesti destul de mult trunchiul, picioarele, mainile si mare parte din muschi aferenti acestor membre. Apa sarata, jeturi puternice, vreo trei tipuri de saune si o portie sanatoasa de aerosol au fost indeajuns pentru a da jos 2 kilograme si pentru a scapa de febra musculara. Oraselul e cochet si nici nu putea fi altfel avand in vedere ca a reprezentat resedinta de vara a imparatului Franz Joseph si a Elisabetei de Bavaria (Sisi). In Trinkhalle, cladirea ce adaposteste Tourist Info-ul am descoperit un stand ce prezenta ceva mai pe placul meu: doua vinuri, unul alb (Gruner Veltliner 2010) si unul rosu (cupaj de Merlot si Saint Laurent 2008) ce poarta denumirea KaiserWein – Bad Ischl. Doua vinuri ale orasului Bad Ischl, realizate de crama Mad Haus Marienberg din Oggau, regiunea viticola Burgenland, pentru a servi drept protocol sau souvernir.
La final de an, pe 31 decembrie, am dat o tura si prin Salzburg, chiar daca vreamea nu a fost cea mai potrivita, intrucat a nins mare parte din timp. Dupa o plimbare pe Getreidegasse, cea mai turistica strada din Salzburg, unde de altfel se gasesc: la numarul 9 – casa unde s-a nascut Mozart, la numarul 15 – R.F. Azwanger, un magazin de delicatese si vinuri iar la numarul 50 – Carpe Diem Finest Fingerfood, un local destinat micilor placeri gastronomice, am urcat cu funicularul pana in cetatea Hohensalzburg. Inauntru, printre arme medievale si instrumente de tortura din aceeasi perioada am descoperit o expozitie interactiva de marionete, unde pentru cateva minute mi-am luat in serios rolul de Master Of Puppets. Inapoi in centru, lumea incepuse sa se adune pe la tarabele care te imbiau cu de toate: de la traditionalii crenvusti käsewurst la un pahar de sampanie Moët & Chandon.
Desi o zona montana, Salzkammergut-ul se preteaza mai bine ca destinatie estivala, atunci fiind la mare cautare drumetiile si traseele de mountain bike. Hallstatt-ul si Salzburg-ul ar merita cel putin inca o vizita intr-o luna mai calduroasa, iar in ce priveste Bad Ischl am trait pentru cateva momente iluzia ca daca istoria ar fi fost alta Baile Herculane ar fi aratat cel putin la fel de cochet.
Pingback: Cina la Viator | Printre Vinuri
noi tocmai ne-am intors din Eben im Pongau, am fost si in 2 zile in Salzburg, si cu placa/schiurile la Flachau.
Pingback: Gruner Veltliner Weinviertel DAC Selection 2009, R&A Pfaffl | Printre Vinuri
Pingback: 8 zile in #Tirol | Printre Vinuri