Intalnirea cu adevaratul Riesling de Rin, nascut si crescut de mama lui in Rheingau a fost cel putin pe masura asteptarilor. E adevarat, nu are pedegree-ul colegului sau din Mosel scolit de celebrul Dr. Loosen, dar in schimb poarta cu sine amprenta unui loc extraordinar si entuziasmul unor vinifcatori cu mintea destupata.
Daca ar fi sa citez un fragment de pe site-ul producatorului – Altenkirch – as spune ca realizarea unui vin e aseamanatoare rezolvarii unei ecuatii cu o infinitate de variabile, fiecare dintre aceastea depinzand de o infinitate de factori diferiti ce variaza de la an la an. Simplificata, ecuatia ar arata asa: sol x soare x ploaie x venituri x intuitie x experienta x curiozitate x curaj x entuziasm x indoiala x siguranta x vite de vie x pasiune x dragoste pentru munca + know how si bunavointa = 200 de milioane de ani de istorie terestra si o inspiratie de moment, unite in vinul perfect.
Drept sa spun nu stiu daca asa ar trebui sa se prezinte Rieslingul perfect, insa cert e ca a fost cel mai bun Riesling din cele 6 degustate. Culoare galben-pal, arome de fructe nu foarte pregnante de mar verde, piersica si caise dominate de un iz interesant de pietris, balast, pamant reavan si un strop de petrol. Gustul e proaspat, mineral, cu o textura crocanta, sutinuta de aciditate, care invadeaza palatul acaparandu-l. E un vin care scrasneste intre dinti, spargandu-se in zeci sau sute de cristale, de parca nu ar fi fost facut din struguri ci din piatra.
A costat undeva pe la 9 euro de la acelasi wine store din cartierul Kreuzberg – Berlin.
