In urma cu mai bine de doua luni, inainte sa ajung in Cesky Krumlov si mai apoi in Praga nu stiam foarte multe lucruri despre vinurile produse in Cehia. In schimb despre beri auzisem numai cuvinte de lauda de la mai multi prieteni care vizitasera Cehia si mai ales Praga. Nimic de zis, cehii fac intr-adevar cateva beri foarte bune, pe care de altfel le-am si incercat. Totusi in indaratnicia mea refuzam sa cred ca intr-o tara predominant catolica nu se cultiva vita de vie – din acest punct de vedere surpriza a fost una de proportii in Polonia!
Cum nu prea avusesem timp sa-mi fac temele inainte de a pleca de acasa, hotarasem sa ma documentez la fata locului: regiuni viticole, producatori si soiuri de vita autohtone. Din pacate, cehii nu se prea omoara cu promovarea vinurilor autohtone, asa ca in putinul timp petrecut in tara lui Kafka nu am reusit sa cunosc foarte multe despre viticultura ceheasca (ei, cate-ceva tot am reusit sa aflu). Totusi, dupa intalnirea la Klub Arhitectu din Praga cu un Sauvignon Blanc 2009 produs de Vino Mikulov, ce nu a trecut fara a fi remarcat, mi-am zis ca merita sa mai incerc un Sauvignon Blanc de origine ceheasca. Am ales sa aduc acasa un Sauvignon Blanc 2010 produs de Znovin Znojmo in regiunea Znojmo din zona viticola Moravia (sud-estul Cehiei). Nu mai retin exact cat a costat, undeva pe la 25-30 de RON.
Pana nu uit… Despre regiunile viticole si soiurile de struguri din Cehia dar si despre podgoria aflata in intravilanul Pragai promit sa scriu in viitorul nu foarte indepartat. Cand se mai racoreste.
L-am turnat in pahar. Fara povesti despre soparle (din specia Lacerta Viridis) si terroir, fara sa incerc sa inteleg ceva din ce era scris in limba ceha pe contraeticheta si fara sa caut pe bloguri ce impresie a lasat altora. Culoare proaspata, galben-pai. Nasul e o explozie de fructe exotice, care nu stiu cum sa iasa mai repede din pahar, de parca cineva le-ar fi tinut captive in sticla: mango, papaya, carambola (ha!). O data obisnuit cu asediul, am reusit sa receptez si alte arome caracteristice soiului: ceva flori de soc dar si usoare note vegetale. Daca olfactiv te da pe spate (atat la propriu cat si la figurat), in gust ii lipseste acea aciditate si prospetime care sa-i ofere o coloana vertebrala, sa-l faca mai colturos, mai crocant. Aceasta carenta a gustului a facut ca vinul sa nu poata tine pasul cu fructele de mare servite la cina, care aveau nevoie de o aciditate ceva mai pregnanta.
Analizandu-l in ansamblu trag concluzia ca e un vin adaptat la nivelul de cultura in materie de vin al consumatorilor locali de bere. Un vin care trebuie sa impresioneze prin arome dar care sa nu “deranjeze” prin gust in speranta ca va atrage de partea sa cat mai multi prozeliti ai vinului.