Balada de Minis cu Printesa Vinului si Balla Ur

Relatia mea cu vinurile produse la Minis in judetul Arad de Balla Geza in crama Wine Princess s-a oprit brusc anul trecut cand entuziasmat de evenimentele gastro-enologice organizate in Ungaria am incercat sa experimentez turismul enologic in Romania si sa le fac o vizita. Doar am incercat, pentru ca “multumita” ospitalitatii de care au dat dovada angajatii cramei Wine Princessnici nu am mai ajuns sa le trecem pragul. In consecinta am ales sa nu le cumpar vinurile si nici sa scriu despre ele pentru o perioada de un an.

Ei bine, la aproape un an de la episodul eNOturism la Wine Princess, am fost invitat de catre cei de la Enoteca Millesime din Oradea sa particip la degustarea vinurilor realizate de crama din podgoria Minis-Maderat. Am dat uitarii micul boicot personal si am acceptat invitatia. Alaturi de gazdele Centrului de Cultura si Civilizatie, la evenimentul organizat in seara zilei de miercuri 13 iulie a fost prezent si Balla Geza, proprietarul si vinificatorul cramei aradene, care de altfel a si prezentat vinurile.

Inainte de a degusta vinurile a fost prezentat domeniul Wine Princess, ale carui plantatii se intind pe o suprafata de 75 de ha, din care un procent de 85% cu vita de vie pentru soiuri de strugurii rosii, restul fiind destinat soiurilor albe. Pe langa crama dotata cu toata tehnologia moderna: de la prese prenumatice la tancuri de inox s-a investit si intr-o pensiune cu o capacitate totala de 40 de locuri de cazare. De altfel Balla Geza a reiterat de mai multe ori pe parcursul degustarii invitatia de a-l vizita la crama, invitatie careia probabil ca ii voi da curs. Anul viitor.

Primul vin degustat a fost o Mustoasa de Maderat 2010, un vin cu denumire de origine “incorporata”, de culoare galben-pai, al carui nas nu a fost unul foarte expresiv: mere verzi si usoare note florale. Gustul e unul citric, dominat de o aciditate proaspata, sustinuta de la inceput si pana la sfarsit. Per ansamblu un vin cu un caracter destul de neutral, asemanator Francusei sau Fetestii Regale.

Au urmat doua roze-uri din 2010. Primul, obtinut din Pinot Noir si Burgund Mare avand o culoare roze intensa, cu un nas ale carui arome amintesc de trandafiri, dar si de fructele rosii de sezon: coacaze rosii si zmeura. In gust se resimte faptul ca e un roze extractiv, cu multa aciditate dar si taninuri, completate pe final de un post-gust amarui. Ce de-al doilea roze, obtinut din Cadarca, s-a prezentat cu o ciudata culoare portocalie si cu un nas destul de retinut, probabil din cauza faptului ca a fost servit prea rece. Despre gust, agenda mea imi reaminteste doar ca avea un placut echilibru intre alcool si aciditate si cam atat. Desi Balla Geza s-a laudat ca rozeul sau a aparut pe coperta editiei maghiare a revistei Decanter, personal nu cred ca aceste vinuri sunt punctele sale forte.

De fapt, primul vin rosu al serii este unul dintre vinurile pentru care este cunoscut producatorul aradean: Cadarca 2008. Nu e cea mai buna Cadarca mesterita de d-l Balla Geza, apogeul l-a atins cu Cadarca Reserve 2006, dar nici cu cea de fata nu are de ce sa-i fie rusine. Culoare intensa, rubinie, nas puternic condimentat (piper rosu), gust catifelat cu taninuri bine infipte pe final, cu aciditate destul de ridicata, dar foarte bine integrata. Din totalul de opt vinuri prezentate in cadrul acestei degustari, Cadarca 2008 mi s-a parut vinul cel mai reusit si cu cea mai originala personalitate.

A urmat un Pinot Noir 2007, un vin cu o buna tipicitate, cu un nas in am recunoscut fructele lunii iunie: cirese, visine si coacaze rosii. Gustul e construit pe aceeasi idee a “fructuozitatii”, aceasta fiind dublata de un corp subtirel cu aciditate placuta si taninuri fine. Elemente destul de caracteristice de altfel pentru un Pinot Noir.

Dupa Pinot Noir am facut cunostinta cu ruda sa mai indepartata, Burgundul Mare sau Blaufrankisch in varianta Burgund Premium 2006. Aspectul dens, de o culoare rosie inchisa, prevestea un vin rosu greu, extractiv. Aromele primare sunt cele de fructe negre de padure (mure) urmate de adieri tomnatice de frunze uscate. In gura vinul se remarca printr-o structura corpolenta, cu taninuri sustinute dar cu aciditatea ceva mai scazuta. Desi inrudit cu Pinot Noir-ul, se pare ca Burgundul Mare nu are nimic din finetea si eleganta soiului nobil francez, ba chiar dimpotriva. L-am clasat pe a doua treapta in topul vinurilor din degustare dupa Cadarca 2008.

Vedeta serii, pentru mare parte din comesenii mei a fost un Cabernet sauvignon Grand Selection 2003. Culoare neagra! Da, un vin produs intr-o zona viticola de mana a doua (pentru ca asa e considerata de multi podgoria Minis-Maderat) a fost in stare sa produca un vin, care dupa 8 ani de zile (dintre care 3 i-a petrecut maturandu-se in sticla) se afiseaza cu culoare neagra cu reflexii rubinii. Nasul e expresia tipica a unui Cabernet Sauvignon: ciocolata neagra, pepite de cacao, fructe negre si poate si ceva trufe. La asemenea infatisare ma asteptam ca si gustul sa fie unul pe masura: pluristratificat, corpolent, cu taninuri musculoase, care sa-mi umple gura si al carui post-gust sa imi ramana intiparit pe papile pret de cateva minute. N-a fost sa fie asa: aciditate scazuta, taninuri uscate si catifelate, care nu isi pun foarte insistent amprenta asupra palatului meu.

Am incheiat cu Cadarissima 2008, un vin dulce cu un rest de zahar de 110g/l, obtinut dupa metoda aszu din soiul Cadarca. Chiar daca nu cu foarte mult timp in urma m-am aventurat sa particip la o degustare de vinuri din Tokaj, degustare in urma careia am incercat sa invat si sa apreciez frumusetea acestui gen de vinuri, nu am devenit peste noapte un fan al vinurilor dulci. Fie ele obtinute dupa metoda aszu.

In urma acestei degustari mi s-au confirmat mai multe lucruri. In primul rand potentialul zonei viticole Minis Maderat e destul de mult subestimat. Ma astept ca in viitori ani sa mai apara cativa investitori si producatori seriosi in zona. Apoi, domnul Balla Geza face intr-adevar cea mai buna Cadarca de la noi – nu ca ar fi foarte multi producatori de vinuri obtinute din Cadarca in Romania – dar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului. Si nu in ultimul rand, daca sticlele cu vin de la Wine Princess nu ar fi invelite in punga aceea de hartie ar avea ceva mai mult succes in randul iubitorilor de vin. D-le Balla Geza, cred ca ar fi timpul sa va reganditi strategia de comunicare si marketing. Cred ca ar fi bine sa va apucati de un re-branding!

1 comentariu. Adaugă un comentariu ↓

  1. Pingback: Stonewines de la Balla Geza @ Enoteca Millesime, Oradea | Printre Vinuri

Adaugă un comentariu

*

*