La cina cu zanele Cramei Oprisor: Rusalca Alba si Dragaica Rosie

Joi, in ajun de Sanziene, am fost invitat la Restaurant Graf din Oradea pentru a participa la o degustare de vinuri oferite de Crama Oprisor, asociate cu un meniu conceput special pentru aceasta seara de catre bucatarul Nicolas Delgado. Data fiind sarbatoarea praznuita a doua zi, banuiam ca va fi servita si o Dragaica Rosie, cel mai probabil din 2009, lucru care de altfel s-a si intamplat spre finalul degustarii. Insa pana sa ma intalnesc cu Dragaica, trebuia sa fac cunostinta cu Rusalca si sa practic Caloianul. Pe scurt, sa experimentez Oltenia profunda.

Prezentarea vinurilor si a cramei din Mehedinti a fost sustinuta de catre Florin Ionescu zis si Boris, director zonal de vanzari al Cramei Oprisor. Nu voi relua povestea infiintari cramei din Mehedinti in 1995 de catre compania Carl Reh, poveste pe care de altfel o puteti citi pe site-ul oficial al producatorului de vinuri din Oltenia. Mai interesant mi se pare faptul ca investitorul german a dat gir ideilor lui George Moisescu de a crea o serie de branduri inspirate din traditiile populare oltenesti. Astfel au luat nastere vinuri ce poarta nume precum Caloian, Rusalca Alba si Dragaica Rosie. Mai mult, pana si sigla Cramei Oprisor a ajuns sa fie una de inspiratie folclorica: o veche roata a unei mori de apa. Desigur nu era pentru prima data cand aflam aceste lucruri, insa doream sa le mentionez intrucat nu o mai facusem pana acum.

Degustarea a inceput cu un vin spumant brut obtinut din Riesling si produs de Carl Reh in regiunea Mosel din Germania. Un spumant proaspat, cu arome vegetale, cu aciditate ridicata care insa cade brusc nereusind sa sustina corpul spumantului, lasand totusi in gura un post-gust persistent.

Inainte sa trec la primul vin al degustarii produs de Crama Oprisor vreau sa scriu cateva randuri despre numele gamei din care face parte: Caloian. Numele vine de la un vechi ritual de combatare al secetei practicat in a treia marti dupa Pasti indeosebi de catre fetele satului. Este folosita o papusa din lut, ce poarta numele de Caloian, imbracata in carpe, care este ingropata intr-un loc ascuns, ceremonialul de inmormantare fiind insotit de un descantec. Dupa cateva zile (de obicei trei) papusa este dezgropata si aruncata intr-o fantana, intr-un lac sau intr-un rau.

Am continuat asadar cu un Zinfandel Caloian 2010 vinificat in alb. Il mai degustasem si cu ocazia tagului Goodwine din primavara acestui an, dar nu avusesem atunci ocazia sa il descos asa cum mi-ar fi placut. Din cate stiu, e primul vin obtinut in Romania din Zinfandel (un soi de struguri cunoscut cu precadere consumatorilor din SUA), ba mai mult e pentru prima data cand aud de vinificarea lui in alb. Cu o culoare fada, aproape incolora, vinul are o tenta usor aromatica – de petale de trandafir, peste care se suprapun aromele de piersica si citrice. Gustul e unul prietenos, cu un corp subtirel, fara prea mare aciditate, in ciuda detaliilor prezentate de catre producator. Asocierea gastronomica a avut ca piesa centrala cireasa, prezentata sub diferite forme: inglobata in ciocolata alba si neagra, sub forma de spuma sau servita impreuna cu crema de unt intr-un macaron.

Continuand periplul prin Oltenia profunda am fost avertizat ca voi face cunostica cu Rusalca. Rusalca e un personaj mitologic, o zana malefica, asemanatoare sirenelor, ce incearca sa atraga tinerii in valurile raurilor. Nu exista doar in folclorul oltenesc ci si in povestile populare din celelalte zone ale tarii.

Rusalca Alba 2009 de la Crama Oprisor e un cupaj alb otinut din patru vinuri: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Pinot Gris. Nasul apartine Sauvignon Blanc-ului, aciditatea si prospetimea e data in special de Riesling, corpul e cel al Chardonnay-ului in vreme ce post-gustul e meritul Pinot Gris-ului. Impresia generala e cea a unui vin bine construit, asezat insa destul de delicat. Conform principilului echitabilitatii si pentru a da fiecaruia ce i se cuvine, Rusalcai i-a fost pusa in fata o vietate marina: o stridie pe pat de sare de mare.

Recent lansata pe piata, Tamaioasa Romaneasca 2010 din gama La Cetate Miracol e un vin a carui arome tipice de soi (trandafiri si fagure de miere) te-ar putea face sa crezi ca in pahar vei gasi un vin cu un rest de zahar generos. Nu neaparat, in gust vinul e elegant, avand o aciditate moderata de putinul restul de zahar (vinul e totusi demisec) si de un postgust usor amarui. In farfurie ni s-a servit un sorbe de capsuni cu ardei iute si o felie de carambola (fructul acela in forma de stea) care a reusit sa scoata in evidenta aciditatea nu foarte pronuntata a vinului.

Urmatorul vin a fost un Rose Caloian 2010 obtinut din Cabernet Sauvignon, al carui miez (atat in nas cat si in gust) a fost dat de aroma si gustul de capsuni si zmeura. Ca si companion perfect a fost adus un jeleu de zmeura langa care a fost asezat o bucata de lemn dulce.

Intr-un final iata-ma ajuns fata in fata cu Dragaica Rosie 2009. Cupaj de Syrah, Cabernet Sauvignon, Merlot si Pinot Noir. Nasul mi-a amintit pentru cateva momente de mirosul de padure toamna. Pesemne ielele incepusera deja sa danseze. Il miros din nou: fructe negre (coacaze, mure poate si ceva prune) dar si influente date de barrique-ul in care a fost tinut: putina vanilie si ceva scortisoara. Intre timp e servit si preparatul culinar: muschi de mistret cu piure de castane, alune si sos de vin din Dragaica Rosie. Iau o gura de vin: plin, cu aciditate un pic iesita din corp, taninuri inca tinere. Privesc farfuria: da, mistretul s-a dovedit a fi alegerea potrivita. 

Noaptea de Sanziene era in toi.

1 comentariu. Adaugă un comentariu ↓

  1. Pingback: La Cetate + Rusalca, Dragaica si Smerenie = Crama Oprisor | Printre Vinuri

Adaugă un comentariu

*

*