Intalnirea cu delicatesele produse de slovenii de la Santomas s-a petrecut in urma cu aproape patru saptamani. A trecut ceva timp de atunci si eram in dubii daca se preta sa mai scriu despre cele intamplate. Evenimentul a constituit insa o premiera din atat de multe puncte de vedere incat nu puteam sa-l las victima trecerii timpului si sa nu-l amintesc pe blog.
Numele producatorului de vin sloven nu imi era tocmai strain, o parte din blogerii de vin din Bucuresti pe care ii citesc, avusesera ocazia in trecutul nu foarte indepartat sa se intalneasca cu vinurile acestuia. Santomas e un nume relativ nou pe piata romaneasca de vinuri, fiind importat si distribuit prin intermediul d-nei Eugenia Dumitru reprezentant al Monteko Romania S.R.L., care a promovat aceste vinuri in special in randul consumatorilor avizati. Acesta este probabil motivul pentru care Santomas a fost primul producator de vin din afara Romaniei care si-a prezentat vinurile in fata membrilor Enotecii Millesime.
Santomas e o afacere de familie ajunsa la cea de-a cincea generatie. Nu-i o treaba foarte usoara sa reusesti sa transmiti aceeasi pasiune pentru vin de-a lungul a cinci generatii. Prezenta la prezentarea vinurilor de la Enoteca Millesime a fost ce-a de-a patra generatie: sotii Andrea si Ludvik Glavina. Fiica lor, Tamara ocupa in prezent pozitia de vinificator al cramei Santomas, fiind asistata de catre enologul francez Claude Gros. Parcelele Santomas au dimensiuni mici (cea mai mare are 6.4 ha) fiind localizate in zona de coasta a Sloveniei, in apropierea oraselor Smarje, Sergasi si Isola. Viile au varste diferite in functie de zonele in care se gasesc, variind de la vii tinere (pana in 10 ani) si pana la vii ajunse la marturitate (pana in 50 ani). Printre soiurile cultivate se numara vite nobile autohtone precum Refosk (sau Refosco) si Malvazija dar si bine-cunoscutele vite de origine franceza ca Syrah, Cabernet Sauvignon sau Merlot.
In 2005 Ludvik Glavina a hotarat sa-si extinda domeniul de activitate investind intr-o presa pentru ulei de masline. Asa se face ca primul produs degustat luni seara la Enoteca Millesime a fost uleiul de masline marca Santomas. Culoarea verzuie, densitatea ridicata, aromele foarte intense si un post-gust amarui specific au fost primele dovezi ale dorintei producatorului de a oferi consumatorului calitatea maxima.
Degustarea de vin a inceput “piano” cu un vin alb – Malvazija 2009 – produs din struguri Malvazija Istriana, servit alaturi de tartine cu peste (baccala) si masline si degustat en-primeur chiar si de catre cei doi membrii ai familiei Glavina. Notele ierbale si tonurile de piersica completate de o aciditate scazuta fac din acest vin un companion bun pentru zilele ploioase de toamna.
A continuat “in crescendo” cu Rose CasmeRe 2009: un cupaj de Refosk (50%), Cabernet Sauvignon (25%) si Merlot (25%) vinificat roze servit cu tarte cu ricotta si rosii uscate. Aromele de fagure, migdale si caramel sustinute de o aciditate tinereasca m-au trims cu gandul ca acest roze ar fi apreciat in special de studentele de la Litere (no offence ladies!).
Dupa ce a stat la aerisit timp de 30 de minute tanarul Refosk 2009 a crescut tempo-ul schimband totodata si registrul. Daca mai devreme se parea ca purtam discutii fanteziste cu niste domnisoare idealiste, iata ca acum avem de-a face cu un tanar domn indraznet, ambitios, sigur pe sine, care stie ce vorbeste: arome salbatice de fructe de padure – mure, afine, zmeura, urmate taninuri ferme si iuti ce sunt completate de un final amarui.
Ritmul sustinut avea sa fie completat si de o intensitate pe masura, ajungand astfel la Mezzo Forte 2007. Tot un cupaj din aceleasi trei soiuri ca si in cazul lui CasMeRe: Refosk (60%), Merlot (30%) si Cabernet Sauvignon (10%) insa in procentaje diferite. Vinul si-a castigat rapid cativa admiratori impresionati de culoarea cu reflexii albastrui si de armonia dintre aromele de coacaze si cele de condimente si lemn.
Nu mai putin de 4 ore au fost necesare pentru a-l “linisti” in decantor pe Antonius Refosk 2004 – cea mai valoroasa si complexa varianta de Refosk produsa de Santomas. Fara aceasta decantare riguroasa am fi ajuns acum cu dinamica acestei degustari undeva la “fortissimo”. Dupa ce a stat mai bine de doi ani in baric frantuzesc caracterul aprig al Refosk-ului pare sa se mai fi domolit, rafinandu-se totodata. Avem de-a face asadar cu un adevarat lord, care nu mai cauta aventura si care pare sa-si fi gasit locul, relaxandu-se intr-un fotoliu si fumand pipa la caldura unui semineu. Aromele de fructe negre s-au lasat invaluite de senzatii lemnoase, taninurile iuti au devenit mai catifelate, iar postgustul amarui e marcat si el de note vagi de vanilie. Acest mozaic senzorial a fost completat de gazde cu un platou pe masura: tarte cu pasta de trufe negre.
Finalul acestei degustari a fost peste asteptarile mele. Nu atat din privinta vinului cat din perspectiva asocierii acestuia cu preparatul culinar. Antonius Cabernet Sauvignon 2004 servit cu bucati de ciocolata cu smochine si stafide! Imi voi permite sa fiu egoist si sa nu descriu senzatiile incercate in urma combinatiei dintre cele doua produse. Mai mult, indraznesc sa ii provoc pe cei care citesc aceste randuri sa incerce aceasta asociere aflata undeva dincolo de granitele gastronomiei traditionale.
