Originar din Burgundia, Aligote-ul nu este considerat a fi vreun soi de struguri de o valoare insemnata, in locul lui fiind preferat de cele mai multe ori Chardonnay-ul. Fiind rezistent la frig, a fost exportat si a avut mai mult succes in cateva tari din Europa de Est: Ucraina, Moldova sau Romania. La noi se cultiva in Dobrogea la Sarica-Niculiţel si in Moldova pe dealurile Buciumului de langa Iasi.
Despre Gramma / Casa Olteanu aflasem la inceputul anului intr-un articol din Evenimentul Zilei. In linii mari ar fi cam asa: afacere de familie + fonduri SAPARD + oameni curajosi = un brand cu potential + trei vinuri exclusiv pentru HORECA: Aligote, Fetească Regală şi Fetească Albă. Le-am gasit vinurile in crama Centrului de cultura si civilizatie a vinului – Enoteca Millesime – si am zis ca e musai sa incerc Aligote-ul, cu atat mai mult cu cat Costachel si Mihnea Mironescu il vorbisera de bine.
Vinul are o culoare galben-verzuie si o usuoara perlatie. Primul nas e proaspat, amintind de iarba proaspat cosita, flori de camp si citrice. In gura aciditatea e foarta placuta, alcoolul fiind bine integrat. Evolutia e una foarte interesanta, dupa cateva zile de stat la racoare l-am redescoperit cu arome de fructe “galbene”: pere si ananas iar pe final grape-fruit.
Racit corespunzator va racori placut o seara de vara petrecuta impreuna cu prietenii.
Pretul e de 32 RON pentru membrii CCCV – Enoteca Millesime din Oradea, dar se gaseste si in Timisoara la Enoteca de Savoya sau la Crama Noastra din Cluj-Napoca.
Update 2012 (de Darius Tulbure):
În 2012 am avut şi eu şansa să degust acest Aligote 2009 de la Gramma – un vin pe care l-am primit de la producător, chiar când plecam de la Vinvest.
Culoarea este de un galben pal cu reflexe verzui. Nasul este fructat-floral, foarte parfumat şi dulceag. Aş putea identifica mere verzi şi galbene, pere, struguri de masă, ceva exotic, note citrice şi nişte tuşe vagi tămâioase/busuiocoase.
În gură este moale, cu un atac dulceag care lasă imediat loc unei acidităti moderate, care nu iese în faţă, ca mai apoi pe final să se simtă nişte senzaţii tonice, uşor amărui, pe fondul unei astringenţe aproape insesizabile. Ca arome, vin, pe lângă notele deja amintite, note de mango, miere, lămâie (limetă?) şi grapefruit (în special pe final).
Un vin foarte echilibrat, foarte uşor, un vin de 13 grade alcoolice care nici nu se simt!
Pingback: Feteasca Regala 2009, Gramma / Casa Olteanu | Printre Vinuri
Pingback: Vinvest 2012 in notitele unui amator, de vinuri | Printre Vinuri
Pingback: Noaptea alba oferita de Gramma/Casa Olteanu la Enoteca Millesime | Printre Vinuri
Pingback: Degustare Gramma @ Enoteca Millesime, Oradea | Printre Vinuri