Deschiderea acestui blog, coincide, pur intamplator, cu inaugurarea in Oradea a primului Centru de cultura si civilizatie a vinului – Enoteca Millesime. Constituit la initiativa d-lui oenolog Dorin Popa, prim vicepresedinte ADAR (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania), si cu sprijinul financiar al d-lui Cristian Drimba, centrul a prins radacini in casa de pe strada Roman Ciorogariu nr. 49. Dupa doua pre-evenimente, ce au inclus o prezentare la Universitatea Oradea avandu-l ca invitat pe Mircea Dinescu si o degustare la restaurantul Hotelului Elite, spre seara a venit si momentul deschiderii oficiale a spatiului ce va gazdui Enoteca Millesime.
Am ajuns punctual, la ora 18 fix, fiind intampinati inca de la intrare de gazda Cristian Drimba care ne-a facut un scurt tur, prezentandu-ne intai crama aflata la subsolul casei. Da Vino, Cramele Hallewood, Cramele Recas, Stirbey, Negrini sau Basilescu sunt doar cativa dintre producatorii autohtoni ale caror vinuri din gama premium se odihnesc pe rafturile cramei. La parter, au fost amenajate cu foarte mult bun gust 2 camere si un pridvor generos ce vor adaposti viitoarele intalniri ale membrilor centrului. Printre cei prezenti, l-am intalnit pe Marius Cimpoies, o prezenta foarte agreabila, pe care l-am cunoscut in urma cu cativa ani ca “negustor” al magazinului de vinuri VinExpert de pe strada Avram Iancu. Nu puteau lipsi reprezentantii presei precum si o parte din “personalitatile” scenei politico-economice ale orasului: Ioan Micula sau Dan Octavian.
Pozitia de maestru de ceremonii i-a fost incredintata d-lui Dorin Popa care a prezentat succint cateva aspecte privind Centrul de cultura si civilizatie – istoria, necesitatea si scopul acestui centru, ajungand pana la a prezenta situatia vinului romanesc in raport cu consumatorul. Intrucat unul dintre scopurile centrului va fi acela de a educa consumatorul si a crea formatori de opinie, a fost prezentata “masa de studiu” a unui viitor cursant – mis-en-place-ul fiind de aceasta data doar cu rol decorativ. Cred ca e de prisos sa mentionez ca personalul insarcinat cu servirea si manipularea recuzitei a avut o tinuta impecabila si o discretie cum rar italnesti la restaurantele urbei de pe Crisul Repede.
Inainte de a fi introduse in scena licorile ce urmau sa fie degustate, bucatarul sef Ioan Matei a prezentat delicatesele culinare pregatite special cu aceasta ocazie – somon fume cu lamaie si chivas, oua de prepelita cu crevete, spuma de pateu, prosciutto cu pepene precum si un platou de paine cu trufe. Prezentarile fiind facute, seria degustarilor a fost deschisa de un vin spumant – Rhein Imperial Extra Brut produs de Cramele Hallewood. Un vin spumant realizat dupa metoda traditionala champenoise, ce prezinta un perlaj fin, cu o aroma proaspata de fructe verzi.
Dupa cum ma asteptam, degustarea s-a concentrat pe soiuri autohtone, fiind luate in vizor cele mai reprezentative vinuri produse in regiune. Fiecare din cei prezenti a primit un pahar de degustare dupa modelul OIV, iar primul vin ce a poposit intru dansul a fost Francusa de Cotnari 2009 – prezentat de catre d-na Lucia Pirvu, director VinVest – un vin sprintar, vioi si tanar, cu care cred ca ma voi intalni in decursul acestei veri, si despre care voi relata la momentul respectiva mai multe. A urmat unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri produse la noi de Nachbil din Beltiug, judetul Satu-Mare, prezentarile fiind facute de aceasta data chiar de catre producatorul Johann Brutler. Un vin elegant, cu o buna tipicitate de soi, care i-a indemnat pe o parte din cei prezenti spre platoul cu branzeturi. S-a trecut apoi spre rose cu mult laudatul Terra Romana 2009 al celor de la SERVE, o surpriza placuta, personal nefiind un mare amator de rose-uri. Ramand in zona ardeleana, am trecut la vinurile rosii, si anume la Cadarca produsa de Wine Princess la Minis. Varianta Reserve din 2006 a acestui soi ce poate fi intalnit atat la noi in tara cat si la vecinii unguri dar si la alte popoare din euro-regiune, se impune prin corpolenta si arome de fructe negre. Degustarea a fost incheiata de un vin de desert un Sauvignon Blanc din 2003, vinificat dulce, a carui poveste seamana mai degraba cu cea a cufarului fetei mosului descoperit ca prin minune intr-un colt uitat de lume si adus la lumina spre bucuria tuturor celor prezenti. Nu am zabovit in a povesti foarte multe despre vinurile intalnite intrucat cu o mare parte din ele ma voi intalni cu siguranta in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, iar atunci le voi acorda timpul si spatiul cuvenit.
Am incheiat seara pe terasa casei, in compania lui Liviu Balint cel care se va ocupa printre altele si de partea de PR a Enotecii Millesime, si care a promis sa ne tina la curent cu toate activitatile ce urmeaza a fi desfasurate in viitor de catre Centrul de cultura si civilizatie a vinului.
Pingback: In vizita la Crama Nachbil, Beltiug | Printre Vinuri